𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ③① ༻

— Mă iubești atât de mult încât ești dispus să fugi împreună cu mine, departe de aici?

Acum respirația rapidă a fetei era tot ce se mai auzea în urechile celor doi, Minho lăsându-și buzele să se despartă în semn de șoc întrucât nu știa dacă auzise bine propunerea brunetei.

— S-Să fugim? Unde?

Decide într-un final să răspundă întrebării, Momo apropiindu-se de el și coborând la nivelul lui pentru a-i prinde chipul îngrijorat în palme, urmând să-i admire cu un zâmbet pe față trăsăturile frumoase.

— Oriunde, cât mai departe de aici. Vreau să fiu cu tine, Minho, iar dacă asta este singura cale, o voi urma. Însă nu o pot face fără tine..

Auzind mărturisirea reginei, Minho și-a lăsat deîndată privirea confuză și gânditoare în jos, fiind conștient de toate eforturile și consecințele ce aveau să le îndure dacă chiar îi accepta propunerea nebună de a fugi.

— Momo, ești sigură că asta vrei cu adevărat? Să lași viața ta regală și să fugi cu mine în lume neștiind unde vom ajunge sau cum ne vom câștiga traiul în continuare? Eu n-am mai nimic, Momo..

Șoptește băiatul lipsit de speranță, nevrând să se entuziasmeze prea mult de pe urma vorbelor fetei din fața lui, însă bruneta nu a vrut nicidecum să își lase iubitul să se întristeze.

— Minho, tot ce am nevoie să aud de la tine, este un "da". De restul mă voi ocupa eu.

Șatenul și-a ridicat din nou privirea în ochii încrezători care sclipeau de dorință ai lui Momo, hotărând să nu rateze șansa ce i-a fost dată întrucât gândul de a-și petrece tot restul vieții cu persoana iubită este tot ceea ce își dorește.

— Da, Momo, vreau să fug cu tine cât mai departe de locul ăsta toxic, și să începem o nouă viață, doar noi doi.

O asigură în timp ce a lăsat un zâmbet enorm să-i înflorească pe buze, chipul brunetei luminându-se deasemenea odată cu bătăile rapide ale inimii ei ce au început să fie simțite tot mai puternic în corpul ei.

— La miezul nopții ne întâlnim aici. Eu voi avea grijă de tot, tu doar să ai caii pregătiți. Calul tău este chiar lângă Bonnie; n-am putut să-l abandonez la castelul părinților mei, așa că l-am luat cu mine drept calul lui Changbin.

Vestea că armăsarul lui a fost recuperat din micuțul grajd al părinților lui l-a bucurat enorm pe șaten, Minho abținându-se cu toată ființa să nu o tragă pe regină în brațele lui puternice.

— Așa voi face, ne vedem la miezul nopții.

Momo a aprobat entuziasmată și abia a reușit să-și îndepărteze mâinile de pe chipul băiatului, ridicându-se și plecând cu pași rapizi către grajdul unde știa că îl va găsi pe Changbin.

Exact cum credea, amicul ei era în locașul cailor unde continua să facă treaba care îi fusese pusă pe umeri, acesta imediat oprindu-se din a curăța podeaua când a văzut-o pe regină înăuntru.

— Changbin, am nevoie de tine să găsești un sedativ puternic până diseară, la cină. Crezi că poți face rost?

Comunică fata fără pic de regret sau teamă, determinându-l pe șaten să-și arcuiască sprâncenele confuz.

— Cel mai rapid de care pot face rost acum este floarea pasiunii.. Însă la ce ai nevoie?

Decide să întrebe cu toate că bănuia înfricoșat gândurile brunetei din fața lui, Momo înghițind în sec în timp ce își păstra poziția dreaptă și hotărâtă.