𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ③ ༻

Ajunsă la locul de întâlnire stabilit, –puțin mai departe de locul în care îl lăsase pe Hyunjin–, prințesa l-a observat pe cel ce îi furase inima cum întindea o păturică la baza unui fag sălbatic, calul maroniu al acestuia fiind priponit lângă copac.

Minho și-a ridicat privirea îndată ce pe lângă sunetul spicelor de grâu mângâiate de adierea vântului, potcoavele lui Bonnie s-au auzit oprindu-se, zâmbind larg la vederea fetei.

S-a grăbit să o ajute să coboare de pe cal, apucându-i delicat talia și așezând-o în fața lui, mâinile lui Momo înconjurându-se în jurul gâtului său și lăsându-i un sărut pe obraz.

— Mă bucur că ai putut ajunge. îi vorbește blând brunetul.

— Și eu mă bucur că ai putut veni. Cât poți să stai?

— În jur de o oră. Treaba mea pe ziua de azi nu s-a terminat încă..

— Am înțeles. Ne așezăm?

Băiatul a aprobat și a îndrumat-o pe șatenă să se așeze pe pătură, el luând-o pe Bonnie și priponind-o lângă calul lui înainte de a lua loc lângă prințesă.

Privirea plină de fericire a fetei a căzut pe coșulețul de picnic pe care Minho îl adusese, privind cum acesta a început să scoată din el biscuiți cu ciocolată proaspăt făcuți de mama lui, un bol cu căpșune și câteva piersici.

— Este suficient? întreabă nesigur.

Momo a chicotit și i-a prins brațul pentru a-l trage înspre el, brunetul mărindu-și ușor ochii când s-a văzut față în față cu ea.

— Pentru mine este suficient că ești aici. Aș da orice să-ți văd chipul frumos în fiecare dimineață.

Cu toate că Minho ar fi trebuit să fie acela care o face să roșească cu replici dulci, –nu invers–, încă se simte inferior prințesei și știe că nu orice îi este permis chiar dacă fata nu i-a interzis nimic până acum, și nici nu o să-i interzică vreodată.

A înghițit în sec când șatena și-a coborât privirea pe buzele lui rozalii, dorința de a i le gusta doborând-o.

— De ce ești așa timid? șoptește senzual peste buzele lui.

— Prințesă..

— Sunt Momo.

Și-a ridicat privirea în ochii ei dominanți simțindu-și inima cum vrea să îi sară din piept, încercând cu toată ființa să-și controleze emoțiile.

Sângele a început să-i circule cu viteza luminii prin obraji, simțind cum toate căldurile îl trec deîndată ce un zâmbet a apărut în colțul buzelor fetei, buze pe care nu le atinsese niciodată.

Concentrându-și toată atenția pe buzele acoperite de balsam ale iubitei lui, a ignorat orice sunet de auzea pe fundal și s-a apropiat de șatenă, cuprinzându-i buzele cu ale lui.

Fata a tresărit ușor de uimire, închizându-și apoi ochii de bucurie și plasându-și o mână pe obrazul lui pentru a îl încuraja să continue.

— Prințesă Momo?

Vocea ce s-a auzit lângă ei l-a făcut pe brunet să sară ca un arc de lângă Momo, privindu-l pe prinț pentru nici o secundă înainte de a-și lăsa chipul stânjenit și vinovat în jos.

Momo și-a unit speriată și totodată confuză sprâncenele, ridicându-se de pe pătură și fixându-și privirea pe Hyunjin care rămăsese șocat de cele văzute.

— Și Minho.. Fiul negustorului.. continuă acesta curios.

— M-ai urmărit? întreabă fata atacată.

— Scuză-mă? îi răspunde Hyunjin pe același ton. Caut zmeură, în niciun caz nu voiam să te găsesc întinsă pe o pătură cu un slujitor deasupra. pufnește acesta ironic. Fratele tău știe? Sau a fost măcar o dată martor la ce am văzut eu?

— Nu te poți căra odată? Care este problema ta? întreabă enervată, prințul ridicându-și uimit sprâncenele. Fac ce vreau și cu cine vreau.

— Nu cred că o să-i placă cuiva vestea că te giugiulești cu fiul negustorului Lee la umbra unui fag.

Momo și-a încrucișat deranjată mâinile la piept, râzând scurt sarcastic în timp ce șatenul și-a mutat privirea pe Minho, care nu s-a clintit din loc.

— Minho? Tu nu ar trebui să fii pe drum înspre castel? M-am răzgândit, apropo. continuă Hyunjin după ce privește la fructele de lângă coșul de picnic. Nu mai vreau cireșe și vișine. Vreau căpșune și piersici. Sper să nu dureze mult ca acestea să ajungă la mine. Ar trebui să te grăbești, nu crezi? îi spune subtil, brunetul ridicându-și ușor privirea.

Momo a făcut contact cu ochii speriați ai acestuia, băiatul aprobând și făcând o plecăciune înainte de a ridica coșulețul de pe pătură, șoptindu-i fetei că se întoarce mai încolo după ce mai rămâne, înainte de a se grăbi înspre calul lui.

Cei doi au rămas tăcuți în timp ce nu-și puteau dezlipi privirea de pe tânărul ce își pregătea calul de plecare, urcându-se într-un final pe el și dându-i acordul de a îl conduce înspre sat cât de repede putea.

— E potrivit un om de rând pentru o prințesă atât de frumoasă?

Vocea gânditoare a lui Hyunjin i-a atacat urechile, șatena privindu-l cu ochii măriți de enervare și uimire.

— Tu cine ești? se răstește în timp ce înaintează doi pași.

— Cine sunt? Nu știi cine sunt? întreabă băiatul amuzat.

— Lasă-mă să reformulez. Cine te crezi să te bagi în viața mea, și să îl jignești pe Minho?

— Fiul negustorului este norocosul care primea scrisori de la tine în ziua aceea?

Momo s-a blocat pentru câteva clipe la spusele băiatului, fiind atentă la modul în care ochii acestuia îi analizau fiecare detaliu.

— Nu-mi răspunde cu o întrebare.

— Nu-mi spune ce să fac. Mi-am primit deja răspunsul. răspunde neutru, privind apoi în urma slujitorului însă acesta nu mai putea fi observat.

— Atât de mult te deranjează că am o relație cu cineva care nu este prinț? De fapt, nici nu îmi pasă de părerea ta. Nu înțeleg ce vrei de la mine.

— Ar fi cazul ca toată lumea să afle de micuța ta aventură, căci dacă îți închipui că va fi de lungă durată, te înșeli amarnic. Mai mult îți distrugi imaginea și te rănești singură, deoarece știi și tu că este interzis să îl iubești.

Îi comunică dur, Momo privindu-l cu dispreț.

— Ce se întâmplă în viața mea, nu te privește. Când o să mă simt pregătită o să anunț pe toată lumea că eu și Minho ne iubim.

— Te credeam mai deșteaptă, prințesă. vorbește iarăși, Momo privindu-l cu ură. Nimeni nu o să fie acord cu această relație, cu atât mai puțin părinții tăi.

Momo și-a strâns pumnii și a decis să nu mai replice nimic, întorcându-i spatele și înaintând înspre Bonnie.

A prins hamul și a condus iapa înspre o buturugă rigidă, urcându-se cu picioarele pe ea și încălecând calul, privindu-l apoi pentru ultima dată pe prințul care se amuza pe seama ei.

Hyunjin și-a dus două degete în dreptul funții și i-a făcut un semn fetei de drum bun, Momo strângându-și maxilarul de nervi și plecând în viteză din acel loc pentru a alunga dorința de a da cu calul peste șatenul enervant.