𝖱𝗈𝗒𝖺𝗅 𝖫𝗈𝗏𝖾 » 𝖧. 𝖧𝗒𝗎𝗇𝗃𝗂𝗇 ✓

༺ ⑦ ༻

Cu toate că primul instinct al lui Minho a fost să se retragă, a rămas stană de piatră cu buzele lipite de ale prințesei, fata mișcându-și ușor buzele pentru a începe un mic sărut.

Cum Minho nu a rezistat tentației și mai ales a ținut cont de cuvintele iubitei lui –să te sărut pentru ultima dată–, și-a azvârlit mâinile după gâtul brunetei și a tras-o mai aproape, răspunzându-i.

Lacrimi concurau în sincron pe fețele celor doi îndrăgostiți, mâinile lui Momo tremurând în ritm încet pe obrajii șatenului, timp în care buzele ei erau sărutate cu pasiune și dor. Cu toate că Minho nu mai sărutase pe cineva înainte, preluase controlul în mod inconștient, tot ce își dorea acum era o ultimă atingere de la iubita lui.

— Trebuie să plecăm, Momo.

Vocea lui Felix a pus capăt sărutului ce avansa în intensitate, bruneta întorcându-și pentru câteva secunde capul înspre blond înainte de a-și întoarce ochii plini de lacrimi înapoi la Minho.

— Chiar faci asta? Chiar mă părăsești?.. Pleci din sat din cauza mea?

— Îmi pare rău, prințesă.. Nu a fost să fie..

— Minho.. Nu trebuie să faci asta..

Înainte ca Momo să continue, mâinile i-au fost îndepărtate blând de pe chipul celui din fața ei, Minho zâmbind trist înspre ea în timp ce lacrimi îi inundau ochii.

— Rămâi cu bine, Momo, și ai grijă de tine. Te iu–

Brusc s-a oprit din vorbit pentru a nu-și lăsa adevăratele sentimente să iasă la iveală, privind vinovat înspre Felix înainte de a trece pe lângă prințesă pentru a urca pe calul maroniu.

— Și eu te iubesc, Minho.. replică fata șoptit, păstrându-și privirea în sus înspre iubitul ei chiar dacă acesta nu voia să-i mai intersecteze ochii.

Era prea multă durere de suportat iar vocea și privirea caldă și liniștitoare a fetei îl făceau să se înmoaie complet și să nu mai vrea să părăsească acel loc. Dacă ar fi putut ar fi rămas lângă brunetă toată ziua, în brațele ei calde în timp ce îi oferea săruturi pe care până acum nu a avut șansa să i le ofere.

Mici suspine continuau să tulbure liniștea în care cei doi frați rămăseseră, Momo rămânând cu privirea blocată în zare chiar și după ce Minho a ieșit din aria ei vizuală și s-a făcut nevăzut în abisul codrului din față.

Felix a oftat ușor în timp ce a coborât de pe cal, ajungând lângă sora lui și ajutând-o cu grijă să încalece pe al ei înainte de a face și el același lucru.

Momo și-a șters lacrimile cu ajutorul batistei pe care o purta în buzunar, cei doi dând bice cailor și pornind înspre castel unul lângă altul într-un ritm lent.

— Ești bine? se decide blondul să întrebe după câteva minute de liniște, întorcându-și privirea tristă înspre fata care săgeta cu privirea drumul ce i se arăta în față.

— Mama l-a obligat să plece, nu-i așa?

Băiatul a fost luat prin surprindere de întrebarea bruscă a fetei, tăindu-i respirația și făcându-l să rămână stană de piatră sub privirea ei nostalgică, într-un final decizând să aprobe printr-o mișcare a capului.

— Și tu știai.. continuă aceasta surprinsă într-un mod ironic.

— Cum ți-ai dat seama?

— Minho nu m-ar fi părăsit, mai ales nu ar fi plecat din sat pentru că "așa este mai bine pentru toți". mimează aceasta niște ghilimele în aer. Țineam foarte mult unul la altul, și nu s-ar fi despărțit de mine chiar dacă știa destul de bine că relația ne este interzisă..

— Îmi pare rău, Momo.. Este doar o iubire din tinerețe–

Încearcă băiatul să o consoleze, însă se oprește brusc când sora lui îi aruncă un "Taci" cu jumătate de gură, Momo îndemnând-o pe Bonnie să mărească pasul pentru a ajunge acasă cât mai repede.

Din îndepărtare, cei doi au putut să observe regina ce îi aștepta în fața castelului alături de gărzile ce păzeau intrarea, bruneta privindu-și confuză fratele care își dăduse seama că planul i-a dat greș.

— Nu te-ai putut abține, am dreptate?

Imediat cum au ajuns la câțiva metri de porțile cele mari, glasul ironic al femeii care le-a dat viață a atacat urechile fetei, Momo privind-o direct în ochi fără a afișa vreo emoție.

— Și tu, Felix? Te-ai oferit atât de calm să îți duci sora în brațele acelui om de rând, chiar dacă știai că am interzis asta!? pe măsură ce vorbea mai mult, tonul vocii i se ridica, acum blondul privind în ochii ei nervoși. Nu-mi spune că Minho are o soră de care te-ai îndrăgostit!? râde regina scurt, totuși vorbind pe același ton ironic.

— Mamă, începe Felix serios, a fost inițiativa mea să o las pe Momo să îl vadă pe acel băiat pentru ultima dată, căci nu se știe dacă Minho va mai călca pe aici.

— Dacă știam că aveați să-l trimiteți pe nu știu ce tărâm, acceptam să nu mă mai întâlnesc cu el, dar măcar eram împăcată cu gândul că nu a fost obligat să se despartă de mine și de familia lui de niște tirani ca voi!

Rostește Momo acid, femeia mutându-și privirea uimită și șocată de cele auzite ba pe fiul ei, ba pe fiica ei, expirând șocată.

Bonnie a început să înainteze spre porțile castelului la ordinul fetei, Felix rămânând alături de mama lui pentru încă un schimb de replici în timp ce bruneta a intrat în curte, rămânând blocată când a văzut cine se odihnea pe una dintre băncile din stânga ei.

— Ce cauți tu aici?

Întreabă Momo curioasă, Hyunjin ridicându-se de pe suprafața de lemn și urmând aleea pentru a ajunge lângă calul pe care era urcată prințesa, brunetul deschizând gura pentru a răspunde însă s-a oprit când vocea înaltă a reginei a ajuns până la urechile lor, atrăgându-le amândurora atenția.

— Ne-a făcut de rușine peste tot! Până și țăranii râd de noi! Trebuie să ștergem de urgență rușinea asta cu buretele, ca și când nu ar fi existat vreodată! Dar ce prinț să o mai vrea pe Momo după ce s-a încurcat cu o slugă! Îți zic eu, niciunul!

Ascultând cuvintele dure ale femeii, prințul și-a întors gânditor chipul înspre fată, aceasta rămânând cu privirea blocată în gol în timp ce mama ei continua să aducă vorbe de neuitat la adresa ei.

— Căsătorește-te cu mine.

♡

cam scurt :<