Astăzi e o zi specială pentru Nemesis, deoarece în această zi însorită de primăvară împlinește paisprezece ani! Incredibil, nu-i așa?
Dimineața sare din pat, lăsându-l răvășit, un lucru pentru care normal ar fi fost trasă la răspunderere, dar, fiindcă e ziua ei, părinții ei nu-i pot face nimic.
Încă din toamnă și-a pregătit fusta creion, în carouri alb-negru și bluza albă, cu mânecile sub forma unor clopoțele.
Masa era plină de o grãmadã de mâncare. Dacă le puneai la un loc, cu siguranță puteai crea cel puțin zece feluri de mic dejun.
-Neața mamă! strigă Nemesis, în timp ce intră în bucătărie.
-Bună dimineața, scumpo! La mulți ani! îi urează doamna Sorreli, apoi o trage într-o îmbrățișare plină de sărutări.
-Mamă, nu pot să respir! răsuflă Nemesis.
-Of, adolescenții ăștia! Așează-te și mănâncă. Vin imediat!
Nemesis face după cum i se spune. Cu ochii mari și gura apă, își scoate câte umpic din fiecare fel. Farfuria ei este un turn de mâncare.
-Amir, grăbește-te! Hai mai repede, se aude vocea nerăbdătoare a doamnei Sorreli.
-Acum, așteaptă! răspunde chemărilor soției sale, domnul Sorreli.
-La mulți ani, prințesa mea! îi urează tatăl ei, cu un sărut plin de iubire pe obraz.
-Mersi!
Pentru el, Nemesis a fost mereu o prințesă. Ea a fost mereu prințesa lui. Exceptând cazurile în care făcea câte o boacănă. Atunci era Nemesis Marie Sorreli.
-Acum vino să îți vezi cadoul, strigă mama sa.
Cu o mișcare delicată, se șterge la gură și pe mâni cu șervețelul, apoi merge în living să vadă surpriza pregătită de părinți.
-Surpriză! strigă ei în cor.
-Nu pot să cred! O cutie! E exact ce mi-am dorit! spune ea ironică, mimând o voce entuziasmată.
-Foarte amuzant. Deschide-o!
Ea apucă cu grijă cutia și o deschide. Înăuntru se află un colier simplu, de aur, cu o inimă mare ca pandantiv.
-Este minunat! rostește uimită Nemesis și îi îmbrățișează.
Domnul Sorreli o ajută să își pună colierul la gât, apoi ea face o piruetă de fotomodel.
-Arăți minunat! Stai, asta nu e tot, privește.
Mâna doamnei Sorreli ia cu grijă inima și o desface cu o delicatețe desăvârșită. Acolo se află două poze, pentru fiecare jumătate.
Prima este o poză cu ea, bebeluș, stând în brațe la domnul Sorreli, iar a doua e cu ea puțin mai măricică, în brațe la doamna Sorreli.
-Ca să ne porți mereu în inima ta, îi explică tatăl ei.
Nemesis rămase pur și simplu fără cuvinte.
-Eu... nu știu ce spun. Am rămas fără cuvinte. E perfect! Mai bine de atât nu se putea.
-Chiar îți place?
-Desigur! Cum ar putea să nu îmi placă?
Restul dimineții a fost petrecut împreună cu părinții ei.
Cam în jurul orei patru, telefonul domnului Sorreli le întrerupe filmul, cu tonul său de apel.
-Vin imediat, spune.
CITEȘTI
Fiica Întunericului
RomanceNemesis a avut o viata perfecta pana când a împlinit paisprezece ani și a rămas orfana, dar a fost și arestata pentru intoxicarea unui spital întreg. Acum trăiește pe străzi, ascunzându-se de oamenii legii după tomberoanele celor mai pustii cartiere...