Fiica Întunericului

Capitolul 16

Caspian

Tată. Nu știu dacă aș putea să îl numesc așa, pentru că nu merită să primească acest titlu. Din ziua din care m-am născut a făcut tot posibilul să mă evite. Fie că era vorba de a angaja bone peste bone, fie că era vorba de a merge la internat, tot ceea ce a făcut a fost să mă alunge de lângă el.

Sunt o dezamăgire pentru el și știu foarte bine acest lucru. Chestia e că mă doare undeva de părerea lui despre mine. Din ziua în care m-a pus să comit prima mea crima nu mi-a mai păsat. Acum, tot ceea ce îmi doresc e să scap de el.

-Ce te aduce pe aici? îl întreb cu un aer plictisit, trasmițându-I prin privire faptul că nu are ce căuta aici.

-Cineva mi-a transmis faptul că ai răpit o adolescentă neajutorată. Am venit să verific dacă totul e în regulă.

-După cum poți vedea, nimeni nu se află în clădirea mea, așa că poți pleca.

-Fiule, nici eu nu îmi doresc să stau prea mult aici, dar protocolul spune că zona trebuie analizată în amanunt, după orice detaliu care aduce împotriva vorbelor tale, așa că îi poți spune lui Laurent să îmi lase oamenii să intre pentru a arunca un ochi? După aceea o vom șterge de aici, te asigur, spune pe un ton serios.

-Fie, deschide ușile, Lau!

Cu cât mai repede se termină treaba asta, cu atât mai bine.

∞

Au trecut patru ore de când tot caută și inima a încetat să bată de când s-au apucat. M-am asigurat alături de Lau că nici un lucru de a lui Nemesis nu va fi în clădire și le-am pus pe toate în mașini, pentru a părea că sunt ale altor fete, care au trecut să ne viziteze mașinile.

Îmi simt buzunarul blugilor negri vibrând și deschid telefonul. E Leila Oare ce vrea?

-Alo?

-Hey, Cas, sunt eu, Leila, spune cu o voce alertă.

-Știu cine ești. S-a întâmplat ceva?

-Păi cam da, mărturisește speriată. E vorba de Nemesis Ea a cam fugit.

-Ce naiba, Leila? Spune-mi că glumești! aproape strig pe un ton nervos.

-Mi-aș dori. Pur și simplu a spus că se duce până la baie și a sărit pe geam. Nici nu am avut timp să descui ușa că ea a dispărut.

Apoi simt că totul se păbrușește în jurul meu. Atunci când am dus-o la Leila, am promis că o voi proteja, dar ea tot a fugit. După acel sărut chiar credeam că suntem mai apropiați unul de altul Se pare că m-am înșelat, iar acum nu mai e nimic de făcut.