Fiica Întunericului

Capitolul 6

Caspian

Când arunc o privire furișă la ea, o văd cum se uită insistent la mine.

-Te holbezi, o anunț nepăsător.

Ea roșește și își apleacă privirea, iar asta îi face o șufiță castanie să îi cadă pe față. Nu știu de ce, dar trebuie să mă stăpânesc să nu o ajut să și-o dea de pe față.

Mă înjur singur când îmi dau seama și brusc îmi trece pofta de mâncare.

-Oh, hey! ne salută Lau în timp ce intră pe ușă.

Perfect! Poate așa nu o să mă mai gândesc în continu la Zeița Răzbunării.

-Hey! îl salut înapoi. Scuze că nu am păstrat mâncare și pentru tine.

-Vă iert de data asta, dar sper că data viitoare nu se va mai întâmpla așa ceva.

-Data viitoare? tresare Nemesis. Pentru cât timp voi fi nevoită să stau aici?

-Ei bine, pentru mult timp. Nu putem risca să ne pârăști uneia din prietenele tale.

-Nu am prietene, îmi răspunde ea.

-Foarte tragic. Atunci nu putem risca că ne vei pârî șobo-amicilor tăi.

Poate că am exagerat, dar trebuie să înțeleagă faptul că nu poate pleca pur și simplu de aici după ce a văzut toate armele ilegale și după ce a aflat că noi suntem pe piața neagra.

-Glumește, încearcă să calmeze apele Lau. Chiar glumește, dar trebuie să înțelegi că acum tu reprezinți un pericol pentru noi.

Ea nu răspunde și continuă să mănânce cu privirea aplecată.

-Credeți că aș putea merge în camera mea? Mă simt cam obosită, spune ea într-un final.

Aprob din cap și îi fac semn lui Lau să o însoțească.

Extenuara începe să își facă prezența în mine și simt cum mă apucă durerile de cap numai când mă gândesc că trebuie să rezolv problema asta cumva.

Decid să merg la Steaua Argintie, deoarece acolo mă duc de fiecare dată când am ceva pe cap.

Muzica bubuie cu putere în boxe și urechile mele au nevoie de puțin timp să se obișnuiască cu zgomotul.

Mă așez pe unul dintre scaunelele de la bar și comand o bere rece, cu gheață.

Totul decurge normal –doar eu și berea mea- până în punctul în care văd că o fată se așează lângă mine.

-Chiar mă întrebam pe unde umbli, îmi spune ea puțin ofticată.

Oh, ne cunoaștem?

-Iubitule, știi că nu îmi place să par posesivă, dar nu înțeleg ce ar strica dacă mi-ai da numărul tău de telefon.

Iubitule? Aoleu! Să fie asta Amelie? Sau poate era Christina? Ori Lumina? Stai, cred că e Serena...

-Alo? Iubitule? Mă asculți măcar?

-Scuze, sunt puțin amețit de la berea asta.

-Oh, s-a întâmplat ceva?

-Am doar multe pe cap, atâta tot, răspund.

-Poate pot face ceva care să te facă să uiți de toate problemele, rostește suav cu un rânjet pervers pe față.

Dacă știam că voi da peste una dinasta nici nu mai veneam.

-Uite, îmi pare rău să îți spun, dar nu cred că ce avem noi o să funcționeze.

-Nenorocitule! spune ea cu lacrimi în ochi.

Femeile chiar pot începe să plângă instantaneu? Adică mai înainte avea gânduri malefice, iar acum plânge de parcă i-a murit familia, mă jur.

-Îmi pare rău, dar...

-Nici un dar, nu mai vreau să te aud! Tu...tu... tu chiar crezi că poți să te folosești în halul ăsta de mine? Ești un nemernic!

Și cu astea spuse apucă halba de bere și mi-o toarnă în cap. Super, mi-o trebuit mie să vin aici, în loc să stau acasă.

Mă ridic nervos de la masă și o iau spre casă. Frigul mă izbește puternic și sunt mai mult ca sigur că o să mă apuce o răceala dacă mai umblu în tricou noaptea, la 2 grade.

Sunt în fața porții de la intrare și de data aceasta nu uit sã închid ușa, ca nu cumva sã mai intre vreo vagaboandã aici. Gândul îmi fuge involuntar ziua când a sosit Nemesis și zâmbesc involuntar când imaginea ei îmi inundã mintea. Îmi amintesc vag cã mi-am promis cã nu mai merg noaptea la Steaua Argintie. Ei bine, obiceiurile vechi se uitã greu.

Cel mai probabil Lau a adormit și Nemesis la fel, dar nu pot risca, așa că merg la Nemesis în cameră ca să mă asigur că nu a evadat.

Deschid ușa silențios și verific patul. Nemesis e acolo, desigur, dar problema e faptul că stătea cu capul pe pieptul lui Lau. Ce dracu? Am ratat ceva? Când s-au cuplat ăștia doi?

Din nu știu ce cauză, simt o urmă de gelozie, dar aleg să o ignor și merg la mine în cameră, aruncându-mă în pat.

Douã capitole într-o zi A, sper cã ești mulțumitã.