Fiica Întunericului

Capitolul 7

Mă trezesc cu un zâmbet larg pe față după un somn odihnitor. Când mă întorc îmi dau seama că Lau a dormit cu mine noaptea asta.

Ceea ce s-a întâmplat cu o seară în urmă e greu de explicat.

Știu că atunci când ne-am întors la mine în cameră el a observat lănțișorul pe care l-am primit în ziua în care mi-au murit părinții. De ziua mea. Când am împlinit paisprezece ani. M-a întrebat de unde îl am și ce semnificație are, iar eu i-am răspuns. Până când am terminat de povestit mă poticniseră lacrimile, iar el ma luat în brațe și mi-a spus că totul va fi ok. Când am auzit asta m-am emoționat și mai tare și lacrimile s-au transformat într-un plâns cu sughițuri. El m-a strâns și mai tare și a așteptat să mă calmez. Într-un final mi-am înghițit lacrimile și i-am mulțumit. Ne-am despărțit ușor și chiar atunci privirile noastre s-au întâlnit. O scânteie s-a aprins între noi. Nu îmi aduc aminte cât am stat așa, doar să ne privim, dar țin minte faptul că nu a durat mult până când am simțit buzele sale peste ale mele. Tot corpul îmi ardea și creierul meu era plin de explozii colorate.

Am adormit cu capul pe pieptul lui și el nu a încetat să mă strângă în brațe toată noaptea.

Mă ridic încet ca să nu îl trezesc și merg la baie să mă schimb.

Când mă întorc în cameră îl văd stând pe pat și uitându-se pe telefon.

-Neața! îl salut din pragul ușii de la baie.

-Hey, își închide telefonul și sare din pat, venind lângă mine. Cum ai dormit?

-Bine, spun și roșesc gândindu-mă la imaginea noastră, îmbrățișați în pat. Tu?

-Mai întrebi, rânjește și mă sărută scurt. Mă duc să cumpăr ceva de mâncare, ok?

-Nu vrei înainte să te schimbi. Nu știu. Zic și eu. Adică nu cred că vrei să merg la magazin doar în boxeri și un tricou.

El începe să râdă când își dă seama și aprobă din cap.

-Ai dreptate. Rectific. Mă duc să mă schimb și apoi să cumpăr ceva.

Eu zâmbesc și mă așez în pat, culegându-mi cartea de pe noptieră.

Fix când sunt pe punctul de a o deschide observ că și-a uitat telefonul pe pat.

Sper că nu vrei să îl spionezi, nu?

Chiar nu îmi era dor de tine, Nimer. Apropo, unde ai fost până acum? Am crezut că ai murit. Nu că ar fi o mare pierdere...

Am vrut să văd cum te descurci fără mine. Am fost foarte supărat din cauză că ultima dată când am vorbit tu m-ai ignorat. A, da, și nu am vrut să îți întrerup gândurile perverse în care apare Caspian. Mă mir cum de nu ai dormit cu el noaptea trecută.

Tu să taci.

Acum ce facem? Vrei să fi genul acela de iubită care se uită în telefonul partenerului pentru a vedea dacă vorbește cu alte fete și o înșală? Haide, măi! Sunteți împreună doar de câteva ore.

Am vrut să sun la poliție dacă te interesează.

Nu pot să cred! În așa hal îți trădezi iubitul?

Păstrează-ți comentariile pentru tine.

Nu vreau. Oricum, ar fi bine să știi că ești căutată de poliție și cel mai probabil vei fi arestată și tu.

De asta nu știu ce să fac. Totuși, mai bine în închisoare decât aici, unde viața îmi este în pericol.

Deschid telefonul și observ că e blocat. Care să fie codul pin? Doar nu e... Merită încercat.

Introduc 123456 și se deschide. Chiar nu credeam că poate fi așa ușor! Ei chiar și-au pus toate parolele 123456?

-Nemesis? Ce faci cu telefonul?

Tresar și scap telefonul. În pragul ușii e Lau, cu o privire încruntată care o aruncă spre mine.

-Ammm, bună? încerc să par nevinovată.

-Chiar așa? Te-ai folosit de mine ca să scapi de aici?

-Nu! Deloc!

Ba da. fix asta a fãcut!

Taci, Nimer! Nu e momentul potrivit!

-Nu pot să cred cât de falsă poți să fi! Am avut încredere în tine! Când te gândești că voiam să îl conving pe Caspian să te elibereze! Ești doar o javră împuțită și prefăcute! îmi scuipă cuvintele în față cu furie.

Își ia telefonul și părăsește camera, încuind după el ușa.

Ce am făcut?