Fiica Întunericului

Capitolul 14

Caspian

Mă prăbușesc pe scaunul șoferului din mașină și expir zgomotos. Nu pot să cred că am făcut asta! Cum am putut să o las pe Nemi acolo? Cum?! Puteam găsi o altă soluție
... puteam face ceva... trebuia să fac ceva...

Dar în zadar. Viața te lovește în cele mai bune momente ale tale. Pentru că trebuie să îți reamintești întotdeauna faptul că fericirea constantă nu exista. Se spune că după furtună, întotdeauna iese curcubeul, dar nu se spune că și după vară vine toamna. Că după soare vine ploaie. Că după weekend vine lunea. Pentru ați găsi fericirea trebuie să lupți, să treci peste obstacole. Tu alegi dacă vei continua să lupți sau dacă vei renunța.

Chiar după ce trăisem unul dintre cele mai explozive momente din viața mea, trecutul se strecurase din umbră și mă împinse deoparte. Chiar după ce i-am simțit buzele catifelate a lui Nemi lipite de buzele mele, Leila apăruse din senin și distruse toată magia ce ne înconjurase. Dar eu aleg să lupt. Îi voi dovedi șefului că totul este în regulă și îl voi scoate afară din clădire, apoi o voi recupera pe Nemi. Îmi voi recupera fericirea.

∞

Următoarea zi, undeva pe la prânz, sosește șeful.

Nu s-au schimbat prea multe la el. Are tot aceeași ochi albaștri care îți îngheață sângele în vene. Același păr care te duce cu gândul la noapte, întuneric și tot ce e mai înfricoșător pe lumea asta. Barba și mustața îi sunt aranjate cu grija. Pun pariu că a cheltuit iar câteva sute de lei pentru o zi la salonul acela scump la care merge întotdeauna.

-Lau, mă bucur să te văd! îl salută acesta pe prietenul meu cu o strângere de mână.

-Și eu, spune puțin sfios Lau.

-Cas, cum mai ești? rostește cu un ton care aproape m-a păcălit.

Dacă nu l-aș fi cunoscut mai bine, aș fi crezut că lui chiar îi păsa de mine.

-Bună, tată!

Aveți doua capitole pentru azi, deoarece celãlalt trebuia sã îl pun acum câteva zile, doar cã l-am pus la ciornã în loc sã îl public😂