Fiica Întunericului

Capitolul 5

Nemesis

Mă trezezc și văd că brunetul –Caspian- se holbează la mine din pargul ușii. Stă sprijinit de toc și pare foarte adâncit în gânduri. Roșesc și mă ridic în șezut.

-Te pot ajuta cu ceva? întreb.

El tresare.

-Ăăă, da. Oarecum. Am venit să își spun că am comandat niște mâncare. Dacă vrei, poți veni în bucătărie.

-Deci am voie să ies din cameră? Nu vă este frică că voi scăpa? îmi forțez soarta.

-Parcă nu erai atât de vorbăreață înainte. Îmi place mai mult de tine așa.

-Nu mi-ai răspuns la întrebare.

-Atunci poate nu ar trebui să insiști, spune.

Ce îngânfat!

-Deci vii sau nu?

Ca răspuns mă ridic din pat și îmi aranjez hainele. Laurent a venit acum ceva timp cu mai multe haine și din ele mi-am ales o pereche de blugi scurți și o bluză neagră.

Părul, acum spălat, îmi este foarte lung și îmi acoperă spatele în totalitate.

Caspian mă analizeaza din cap până în picioare și își mușcă buza ca și cum ar vrea să își alunge un gând involuntar.

Mergem în bucătărie și pe masă este așezată o cutie de pizza. Mirosul îmi intră pe nări și îmi lasă gura apă.

El îmi trage scaunul ca un adevărat gentelman ce nu e, iar eu mă așez. Dă roată la masă și se pune în fața mea. Uh, stă cu spatele la geam și îl acoperã în totalitate aproape! Poate dacă m-ar fi văzut cineva, aș fi putut să zbier, iar persoana respectivă ar fi chemat poliția. Ce știe să îți strice cheful brunetul ãsta.

Aștept să ia el prima felie, pentru a nu-i arăta că de fapt tânjesc nespus după ceva de mâncat. Mușc încet, încercând să mă stăpânesc.

Atunci când îmi ridic privirea, îi pot observa mult mai bine trăsăturile. Ochii în care te pierzi ca într-un abis fără final, părul brunet, care îi acoperă fruntea și trăsăturile bine definite ale feței. Dacă orgoliul meu mi-ar permite, ar fi trebui să recunosc că nu e deloc urât. Ba din contră.

La media este Nemesis.