Capitolul 12

12 2 6
                                    

Caspian

Ajungem destul de rapid în fața casei –pardon, vilei- Leilei.

Cobor din mașină și îi deschid portiera lui Nemesis, ajutând-o să coboare.

În timp ce înaintăm spre ușa de la intrare, în capul meu se desfășoara o vijelie de amintiri cu ea- cu noi.

Oare ce a fost în capul meu? mă tot întreb în gând. Cu siguranță am făcut o alegere greșită. Trebuia să aleg un alt loc unde să o duc pe Nemesis.

Înainte să apuc să mă întorc la mașină, ușa din fața noastră se deschide și Leila ne întâmpină cu un zâmbet pe față.

A trecut aproape un an de la ultima noastră întâlnire și totuși ea a rămas meschimbată.

Aceleași bucle aurii îi curgeau pe umeri. Aceiași ochi verzi care te făceau să te gândesști de două ori înainte să o insulți, pe care și scoase în evidență conturându-i cu negru, îmi aruncau priviri ce nu trădau nici un sentiment. Avea același stil de îmbrăcăminte ca întotdeauna: haine negre, care abia îi acopereu trupul. Acceași Leila.

Credeam că atunic când o voi vedea îmi va sări inima din piept sau mă vor trece fiori sau orice altceva ce simțeam înainte să ne fi despărțit, dar nimic. Nici un sentiment. Nici măcat tristețe.

Poate că trecusem peste... Poate că pur și simplu timpul îmi făcu sentimentele să dispară. Sau poate că... Poate că sentimentele mele au fost îndreptate spre altă persoană. Spre cineva care a intrat în viața mea ca un uragan și care m-a făcut să nu mai gândesc limpede.

Nu, era imposibil. Concentrează-te Caspian!

-Bună, Cas! Tu trebuie să fi Nemesis, nu?

Cas... Nu mai auzisem de foarte mult timp această prescurtare a numelui meu. Ea a fost singura care mi-a spus în felul acesta...și încă este.

-Iar tu trebuie să fi Leila, o aud pe Nemesis spunând.

În vocea ei se citea calmul. Chiar dacă pentru o secundă am putut să văd o urmă de frică în privirea ei, a dispărut foarte repede. Nu vroia să arate că îi este frică. Mereu a procedat așa. E lucrul pe care îl ador cel mai mult la ea. Curajul.

-Se pare că vom petrece câteva zile împreună, Nemi, rânji diabolic Leila.

Hey lume! A trecut...hmm...foarte mult timp! M-am ocupat de școala în ultimul timp și nu am avut timp sã scriu, dar am revenit cu un nou capitol! Ce-i drept, cam scurt, dar promit cã încerc sã mai pun cât de curând altul🙌

La media o aveți pe Leila❤

Fiica ÎntunericuluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum