Fiica Întunericului

Capitolul 4

Caspian

Mă înjur singur de câteva minute deja. De ce sunt așa de prost? De ce trebuia să pomenesc de mama? De ce naiba trebuia să mă apropii așa mult de ea? Parcă m-ar fi sedat cu privirea aia și ochii ei mari și căprui. Ah, la naiba, câteva minute pur și simplu m-am holbat la buzele ei. Ce mi se întâmplă? De ce mă transform într-un pămpălău ordinar?

Cred că am mâncat stricat la micul dejun. E ultima dată când îl las pe Laurent să gătească. Firar să fie de mahmureală. Dacă nu m-ar fi durut capul de îmi venea să mă dau e pereți, puteam face eu micul dejun, nu el. E prietenul meu, da, dar nu am de gând să îl las să mă otrăvească că mâncarea lui afurisită.

Și acum ce ar trebui să fac cu ea? Adică unde aș putea să țin o vagaboandă în carne și oase? Nu o poți ține prizioneră aici pe vecie. Nu îi pot da drumul, cu riscul de a ciripi ceva cuiva despre faptul că dețin o clădire plinã de produse de pe piața neagră. Ei bine, cred că o să stea aici până găsesc o soluție.

Uh, ce zi proastă am și eu.

-I-am lăsat un șampon, prosoape și un halat de baie, dar nu avem nici o haină de femeie, îi aud glasul lui Laurent.

-Femeie? E doar o adolescentă cretină.

-De fapt, cred că are cel puțin optsprezece ani.

-De unde știi? îl întreb.

-Doar așa. Dacă te uiți atent, îți dai seama că are peste optsprezece ani. Oricum dacă ar fi fost minoră ar fi fost cel mai probabil la un orfelinat, dacă nu are părinți. Nu te mai gândi la prosti. Am văzut cum te uitai la ea. Nu credeam că vagaboandele sunt pe gustul tău, dar e decizia ta, frate.

-Mai taci și dute să cumperi niște haine pentru ea. Ai bani în sertarul din biroul de la parter.

-Ok, fie cum zici tu.

Nu trece nici jumătate de oră până se întoarce și merge să îi dea hainele lui Nemesis.

-Hey, frate, vezi că merg la Arcade cu gemenii, mă anunță Lau.

-Poftim? Mă lași singur cu vagaboanda? aproape zbier.

-Haide măi că nu mușcă și nici nu iei leptospiroză.

-Chiar atât de prost mă crezi? Clar că nu o să iau leptospiroză. Știi ceva, dute să fă ce vrei.

-Dacă chiar asta îți dorești, atunci voi pleca, rânjește.

După ce pleacă merg în living și îmi dau drumul la un film.

∞

Mă trezesc amețit, iar amintirile îmi revin încet în minte. Mă uit la ceas și văd că e ora șapte seara. Filmul se sfârșise de mult.

La naiba! Am uitat de Nemesis! Cu siguranță nu a mâncat nimic toată ziua!

Mă ridic de pe canapea și merg spre camera de oaspeți, unde se află ea. Descuit ușa și o deschid. Îmi plimb privirea prin cameră, în căutarea ei.

Heyy! Am revenit cu un nou capitol. Apropo, la media este Lau (Laurent).