Imperiul Black

Capitolul 4

Alec

Nu cred că un sărut îmi poate da viața peste cap, dar s-a întâmplat.
Bluzele ei moi, încă pot să le simt paste buzele mele.

***

A trecut două săptămâni de cât m-am întors în Sicilia cu Abby. Sentimente își fac loc, chiar dacă nu le vreau, ele își fac locul în inima mea, poate și în a ei? Vocea bunicului mă readuce la realitate.

-Abby nu coboară la prânz? întreabă bunicul. Alec te duci să vezi dacă vine? dau din cap și mă îndrept spre scările care duc la etaj.

Bunicul mă cunoștea foarte bine, așa am fost și când a încep să o plac Rachel, el și-a dat primul semna. El a fost primul și, primul care a aflat de moarte ei.
O vibrație a telefonului mă face să mă uit la telefon, era un mesaj de la bunicul:

Bunicul:,,Într-o zi, o să îmi mulțumești pentru asta"
Eu:,,Ce ști?"
Bunicul:,,Că o placi!"

,,Că o placi!" cred că are dreptate, spre să aibă dreptate. Dacă are dreptate planul meu s-a dus pe apa sâmbetei. Nu îmi permit să o pierd. Putere sau ea?

-Pot să într-un? o întreab din spatele uși.

-Da, Alec! și în secunda următoare sunt la ea în camera.
Era în vârful patului, cu laptopul în brațe și, cu un bol de fructe pe noptieră. Se ridică să ia încărcătorul de la laptopul și, îmi spune:

-Ce vrei?

-Vrei să ști? Face o mișcare din cap și, continui, dacă vrei să ști.
Mă apropi de ea, de urechia ei și, îi șoptesc:

-Vreau să nu mă îndrăgostesc, dar am făcut-o, mare greșeală, dar am făcut-o. Te-am sărutat și, asta a fost.

-Deci sunt o greșeală?

Se uită la mine, cu ochii ei cafeni. Răspunsul meu poate să conteze enorm, relația mea cu ea, sentimente pe ea, tot ce ține cont de ea.

-Ești cea mai frumoasă greșeală pe care am făcut-o, Abby! mă apropi de ea și o sărut, un sărut scurt, dar plăcut.

-Hai la masă, îi spun după ce mă îndepărtez de ea.

-Nu îmi este foarte! Am mult treabă.

-Bine, atunci! și mă fac dispărut.

Cobor pe scările și, se aude vocea măgarului de Marco:

-Nu vine iubită ta? întreba băgăciosul de Marco.

-Nu sunt împreună!

-Dar te-ai îndrăgostit! Voi nu ați fost în stare să vă dați seama? spune bunicul.

-Când am spus că vreau să fim și socrii, nu credeam că o să se întâmple așa de repede, spune Vito către tata.

-Nici nu credeam că o treacă peste Rachel, dar să se îndrăgostească, spune Marco.

-Uite, am trecut peste, până la urmă a trecut 4 ani.

Abby își face apariția pe scări, cu zâmbet pe buze.

Dacă a auzit?

Trece pe lângă masă, se duce către bucătărie, dar se oprește la vorbele lui Jack:

-Ai auzit? întreabă el.

-Poate da, poate nu, și pleacă spre bucătărie, tot cu zâmbetul ei pe față.

-Ce zâmbet pe buzele voastre! spune Fred.

-Normal! se aude vocea lui Abby care se îndreaptă spre scări cu un bol de struguri.

-Sigur nu este ceva trece voi? întreabă tata.

-Tu chiar vrei să îți fiu noră? spune ea.

-Nu mă supăr, spune tata

-Nici eu nu mă supăr să fii logodnica mea.

-Mai așteaptă, spune Abby și plecă la etaj.

-Și nu este nimic între noi! spune Fred în timp ce își dă ochii peste cap.

-Putem pune stop aici la conversație? se aude un "da" și, continui cu ceea ce aveam să spun: Mergem azi la plajă?

-Vreți să mergem? se aude vocea bunicului.

-De ce, nu? Peste o ora toți să fiți jos,
s-a înțeles? spune Fred.

-S-a înțeles! spune Jack.

-Eu mă duc să mă pregătesc! spune Marco.

-Din câte știu eu ai 24 de ani și, nu 8. Am dreptate, nu? îl întreb.

-Bine, bine! spune el și pleacă în fugă spre scări.

***

-Ab, pot să întru? o întreab în timp ce bat la ușă ei.

-Da, poți!

-Mergem la plajă vi? era tot așa cum era și când am venit pentru prima dată la ea în cameră.

-Unde? mă întreabă în timp ce se uită la ecranul laptopului.

-La o plajă privată la 10 minute depărtate. Vi?

-Vin, când mergem?

-În 15 minute! ridică privirea la mine, se uită așa de urât la mine încă mă poate mânca din priviri.

-De ce aflu acum?

-Hai nu mai pune întrebări și, schimbăte, hai Ab! Hai!

-În 10 minute sunt joc.

***

Ajungem la plajă, o vreme foarte frumoasă, soarele era pe cer. Îl lumina corpul. Artă așa de bine, talia era în evidență. Costumul negru din doua piese se potrivea cu parul ei, care era mai deschis la culoare.
A venit cu tot cu laptopul ei, stătea cu laptopul ei în brațe pe șezlong.

Un plan diabolic ma pus la cale cu Marco. Ultimul plan pe care îi fac cu el.

-Poate te bronzezi urât din cauza laptopului---îl spun lui Abby, încearcă să ridice o sprânceană, dar nu îi iese.

-Ha ha ha! Ce am râs.

-Marco acum! strig.
Marco îi ia laptopul lui Abby și îi pune de o parte, o iau în brațe---stil mireasă--- și mă îndrept cu ea spre mare, în timp ce ea țipă să o las jos.

-Lasă-mi fata în pace! spune Vito, în timp ce Abby dă cu palme în mine.

-Lasă-mă dracu joc, Alec! strigă în urechia mea.

-Când ajungem în mare! Nu mai e mult! alerg cu ea spre mare din ce în ce mai tare.

-Alec încetează! și la vorbele ei o arunc în mare. Du-te dreacu, Alec, continuă ea.

-Hai că nu a fost așa de rău! mă apropi de ea și, vreau să o sărut, dat se trage.

-Se uită la noi, nu aici!

-Nu îmi pasă! Ab, chiar nu îmi pasă. Oricum ei cred că suntem împreună.

-Pai nu suntem!

-Hai Ab, măcar în joacă.

-Dacă devine ceva serios? mă întreabă.

-Atunci asta o să fie.

Vreau să devină serios vreau asta, o vreau să fie a mea și doar a mea.

-Bine! se dă bătută.

Mă apropi de ea și o sărut. Toți se uita la noi, dar asta e viața. Toți ne vor împreună dar acum privirile nu sunt pentru bucurie și mai mult pentru ură...
Ei ne vor împreună, dar acum, acum
NU