Imperiul Black

Capitolul 5

Abby

Am ajuns de la plajă, nimeni nu mai vorbește cu mine sau Alec. Parcă toată lumea ne urăște pentru un sărut, dar asta e viața.
Poate tu o vrei roz, dar când o aia roz, e mai neagră decât a fost vreodată.

***

Din câte știu eu, Alec trebuie să doarmă și, un gând de răzbunare îmi vine în minte.

Într-un în bucătărie, unde o găsesc pe Tania care închidea ușă de la cuptorul care era pornit. Bucătărie era mare, mobila era toată de un alb impecabil cu un blat de marmură.

-Ce bine miroase! Ce faci de mâncare? o întreab.

-Vită la cuptor cu ciuperci în sos alb, mâncare preferată a lui Alec.

-Mmm... Tania, îmi dai o găleată? o întreab.

-Da, domnișoare. Mai mare sau mai mica?

-Mai mare! Te rog să îmi vorbești la persoana a II-a, ok?

-Ok, domnișoare. Îmi pare rău, nu se mai repeta Abby.

-Nu e nimic.

Tania se apleacă la primul dulap din partea dreapta și, scoate o găleată de un roz pal.

Ma îndrept spre chiuvetă cu găleata, o umplu cu apa și mă îndrept spre etaj, dar vocea lui tata mă oprește:

-Ce faci cu găleata aia? mă întreabă.

-Eu nimic, tu ce faci?

-Mă uit la meci, sigur nu faci nimic?

-Eu nu fac nimic, meci plăcut în continuare.
După vorbele mele, tata se afundă în fotoliul unde stătea.

Ma îndrept spre cameră lui Alec cu tot cu găleata mea roz.

-Frumoasa găleată, roz e o culoare frumoasă mai ales când vrei să arunci cu apa din ea pe Alec, spune Gabriel.

-De unde știi?

-Pentru că știu tot ce mișcă prin casa ăsta.--- se oprește, face o pauza și continuă--- ai grijă cu Alec, nu este ceea ce pare, cu tine nu e persoana cu care este cu adevărat. Abby ești o fată prea puternică ca să te distrugă Alec, dar dacă își propune, o să facă ceea ce vrea din tine. Ai grijă de tine

-O să am, crede-mă! se aude un sunet din spate meu, mă întorc mă uit nu e nimic când mă întorc spre Gabriel, nu mai este nici el.
Alec a moștenit asta de la bunicul lui, îmi spun în gând.

Deschid ușă de la dormitor lui Alec, totul era negru de la mobilă până la pereți, pe la perne până ghiveciul plantei artificială din colțul cameri.
Mă bucuram că dormea, îmi puteam pune planul în aplicare. Dormea adânc încă nici nu voiam să-l ud, dar răzbunarea e răzbunare.
Dintr-o mișcare apa din găleata ajunge în pat pe Alec. Arunc găleata pe pat, dar din greșeală ajunge în capul lui.

-Du-te dreacu! zice, în timp ce se ridică. Cum dracu să îmi dai cu găleata aia în cap?

-Îmi pare rău...

În momentul ăla o iau la fugă pe hol spre scări, pe scări spre parter.
Ajung joc mă uit în spatele meu, era la doar câțiva metri între noi. O iau la fugă spre ușă mare din mijlocul livigului care duce la piscina și la lac.
În living era tata și Gabriel care se uită la meciul de fotbal.

-Ți-am zis că nu e o idee bună! spune Gabriel.

-Ce a făcut? întreabă tata în timp ce eu ies pe ușă care duce la piscină.

-A dat cu apa pe mine, mai bine zis s-a răzbunat! țipă în cât îi pot auzi și eu de afară.

Acum trebuia să aleg dintre a fi prinsă sau să sar în piscina. Iese din acasă, se apropie de mine.
Acum ori niciodată, îmi zic în gând și mă arunc în piscina în momentul în care mai erau câțiva centimetri între noi doi.
Contactul cu apa rece care era în piscina, mă trezește la realitate. Realizata cea dura, nu cea roz. Realitatea rea și, nu aia bună.

-Ești nebună? mă întreabă. Dormea, Abby.

-Nu, dar ți-ai meritat-o! Hai ajută-mă să ies! îi spun din piscină

-De ce să te ajut? mă întreabă.

-Pentru că sunteți împreună! se aude vocea bunicului care stătea la balcon și, se uită la noi. Nu fi nu laș, ajută fata!

Alec întinde mână ca să mă ajute să ies, dar eu îi trag în jos, în piscina și, cade în ea.

-Câtă putere aia? E de două ori mai greu de cât tine! spune tata în timp ce iese cu Gabriel de ușă.

-Nu eram echilibrat! A avut noroc, nenorocita! și zâmbet la vorbele lui Alec.

-Nu sunt nenorocită, m-am răzbunat!

-O meritai! spune bunicul de la balcon, mă uit la tata, după din nouă la balcon bunicul nu mai era acolo.

-De ce toți dispăreți așa? îi întreb.

-O moștenire de familie! spune Gabriel și, îmi dau ochii peste cap.

-Nu îți mai da ochi peste cap, ești prea frumoasa pentru comportamentul ăsta, spune Alec și, încerc să îmi ridic o sprânceană dar nu reușesc.

-Nu mai încerca că nu îți iese! continuă el.

-Bine, bine.

-Aveți 30 de minute să fiți uscați și, la locul de luat masă, s-a înțeles? spune Gabriel.

-O să fim jos la timp, hai Abby. Hai afară.
Mă ajută să ies și, iese și el. Întrăm în living spre norocul nostru nu era nimeni.

-Îmi place cameră ta! rup eu tăcerea, când ajungem la scări.

-Atât de neagră?

-Atât de neagră, poate ca sufletul tău, îi spus în timp ce urcăm scările.

-Stai să îmi vezi apartamente din New York. Dacă tot îți place camera mea, nu vrei să vezi cât de moale este patul?

-Poate! și mă grăbesc spre dormitor meu. Dar pana atunci mai visează, și întru în camera mea.

Vine și el la mine în cameră, fără să mai zicem ceva se apropie de mine încă îi pot simți minorul de frum de țigară și de parfumul mentolat. Mă sărută