Imperiul Black

Capitolul 2

Alec

Fata era frumoasă avea ochii căprui, parul ei era șaten închis, artă ca majoritatea femeilor, dar avea ceva special. Cât de frumoasă este așa de repede se enervează.
Urcăm în mașină mea, un Lamborghini Veneno și mergem spre apartamente ei.

-Uite am de gând să îți las ție firma, îi spus în timp ce mă uit la ea, nu de parcă am putut să mă uit în alta partea în afară de ea.

-Mai bine nu. Dacă vreau pot să pun mână pe tot imperiul Black, fără să clipesc.
Cred că are dreptate și, îmi este frică. Dacă ea ajunge să conducă Imperiul Black, eu o să fiu exclus.

-Nu poți! Nimeni nu renunță! ridic tonul la ea.

-Pun pariu că în mai puțin de un an totul va fi al meu?-la vorbele ei ridic o sprânceană.

-Vreau să văd asta.

-O să vezi! un răspuns tăios din partea ei.
Sigur că o să văd, ea o să pună mâna pe tot ce deținem. E prea puternică.

Telefonul meu suna, este Vito:
-Da Vito?

-Venim și noi în Sicilia. Unde sunteți?

-Mergem spre apartamente lui Abby.

-Bine. Ne vedem la pistă, închide telefonul.

-Se pare că vin și tata și Vito- Abby își dă ochi peste cap.
Mai rău de cât atât nu se putea. Am un plan bine pus la punct. Dacă planul, va reuși ea nu va pune mâna pe nimic, nu o să aibă nici. O să rămâie fără nimic.

Ajungem într-un cartier de lux, ce să zic foarte frumos, dar și scump.

-Uite aici parchează. Urci sus? mă întreabă.

-Urc.

Ajungem la apartamente la etajul zece.
Când intrai în apartamente vedeai o bucătăria cu mobila neagră, era open space cu livigul. Un hol lung unde erau încă patru uși, scările care duceau la etaj și la terasa după acoperiș care se vedea de jos.

-Vreai cafea? mă întreabă.

-Da, neagră.

-Ca inima ta? aici mi-a pus capac.

Dacă avea dreptate? Sau nu.
După cea am pierdut-o pe Rachel într-un accident rutier, nu am mai fost capabil să mai iubesc, sau să zâmbesc.
Rachel a fost singura mea iubire. Am avut o relație de aproape doi ani. A fost perfectă. Ea era preferată. Avea parul blond lung, ochi de un verde închid, dar placul. Pot spune că opusul lui Abby, ea avea ochii căprui și parul șaten închis, mediu.
Am avut multe femei după ce am pierdut-o pe ea. Doar pentru o noapte sau doua, nu mai mult. Întotdeauna o să rămână așa.
Cred.
Nu am mai fost capabil să zambesc, până am cunoscut-o pe Abby, când am văzut că întră în curte, a întrat din nou zâmbetul în viața mea.

Văd că își face și ea o cafea neagră și o întreb:
-Neagră că sufletul tău?

-Unu nu ai voie să îmi folosești replicile mele în potriva mea. Doi ca viața mea, și plecă la etaj.

Acum ne aflăm în mașină în drum spre pista de avion. Nu e foarte departe de apartamente ei, dar nici aproape.
Nu știu ce mi-a făcut, dar nu pot să îmi iau ochi de la ea.
Mă îndrăgostesc de fata celui mai bun prieten a tatei?
Nu.
Poate .
Cred.
Da.
Nu e de bine, sentimente nu apăreau în planul meu.

-Hai jos că am ajuns-îi spun.
Ne dăm joc, mergem spre tați noștri care erau mai fericiți decât mine. Aveam zâmbetul până la urechi față de ea care schiță un zâmbet subtil.
Poate ei știu, că m-am îndrăgostit?

Vocea lui Abby se aude, era una îngrijorată:

-Trebuie să ne întoarcem! Acum!

-De ce, Abby? o întreab.

-Trebuie să iau laptopul de la firmă. Acum!

-Nu aveam cum! spune Vito.

-Dă-mi cheile de la mașină! îmi ordonă Abby.

-Să nu te prind! mă amenință tatăl ei.

-Tata, am nevoie de el. Nu o să stau doua zile în Sicilia.

-Ai terminat proiectul? spune Vito.

-Nu! Nu sunt robot! De aceea vreau laptopul.

-Duceți-vă! spune tata.

Urcăm în mașină, ajungem pe la jumătate, o liniște mortală.
-Despre ce proiect este vorbă? întreb ca să rup liniștea.

-Ca hotele Black să au restaurante.

Răspunsul ei mă pune pe gânduri așa că întreb:
-Pai nu au?

-Ba da, dar persoană cu care colaborăm nu mai vrea să aibă restaurante în hotelele Black. Nu pot să cred că nu ai știut.

-Nu prea mă interesează!
Și așa este dacă Imperiul era al meu eram primul care aflăm, nu e nu mă interesează.

-În curând o să ai mai mult de jumătate din acțiuni și, nu te interesează?

-În curând, nu acum, acum am doar Mafia.

-Cu atitudinea ta o să dăm faliment, spune pe un ton mai ridicat.
Are prea mult tupeu îmi place, dar prea mult strica.

-Nu o să dăm, e un lanț hotelier, nu un hotel. Ai încredere.

Tace, uneori tăcerea e cel mai bun răspuns, dar nu acum. Nu acum când cred că o plac.
Parchez mașină, se dă joc și, nici în zece minute e înapoi.

-Hai, că tata va face scandal.

Avea dreptate, Vito nu e o persoană calmă cum e tata, are mereu de împărțit ceva cu cine. Seamă cu el la componente, dar la fizic aduce cu mama ei. Mama ei mereu a unit familia asta, dar când a murit toți am fost distruși. Și a apărut ura între noi, fiecare acum este pe cont propriu.

Ajungem, urcăm, fără ca cine să mai deschidă gura pentru a mai zice ceva. O zi cu prea puține ore. S-a întâmplat foarte multe chestii fără ca cineva să se gândească. Urmează că conduc Mafia Black și Imperiul Black, cu ajutorul lui Abby pe care nu-l îi vreau. Nu o vreau în preajmă mea. Pentru binele ei mai bine, nu mă cunoștea. Dar a făcut-o... E o persoană care nu se va lăsa ușor, dar nici nu mă las ușor.