Imperiul Black

Capitolul 11

      Abby

Două luni mai târziu

-În seara asta petrecere! spun cei trei muschetari--- tata, Make și Alec--- când dau busna în biroul meu.

  -Nu vin! răspund tăios, uitându-mă în continuare în computer.

  -Unu la mână, este sâmbătă seară, doi este o ocazie specială pentru familia Black, enumeră tata.

  Ridic ochi din computer, îi privesc, cum se uită cu dezamăgire la mine. Toți erau în costum negru și cămașa alba, ca de obicei. Nimic schimbat.
  Ochi lui verzi se întâlnesc cu ai mei. De la sărut pe care l-am avut, în spital nu s-a mai întâmplat nimic. Ne evităm, eu îl evit.

  -Un motiv clar și vin, spun revenind la treabă.

  -Mafia Black și Mafia L.D.A sărbătoresc împăcarea după doua decenii, spune Make.

  -O știți pe Addison Brown? Dar nu aveți cum să nu o știți, ați vrut să conducă firma în locul meu. Pe proiectele mele care erau furate. Apropo, bravo Alec, ți-ai dat seama că sunt furate.

  -Ce vrei să spui? întreabă Alec.

  -E mână dreaptă a capului de Mafiei L.D.A. Învățați să alegeți personale care să conducă firmă. Emma! o strig pe secretara mea.

  -Da, domnișoare Smith! Cu ce vă pot ajuta? spune ea.

  -O cafea neagră lungă fără zahar.

  -Imediat, și se retrage din birou.

  -În seara asta petrecere! spune tata.

-Nu zbor până în Sicilia pentru o petrecere! Am prea multă treabă aici! ridic tonul. Nici chef să văd persoane care fură.

-Se ține în America, îți trimit SMS cu locația! spune tata. Mă uit pentru o secundă în emailul pe care urmează să-l trimit și dispar.

  ***

  Ultimele accesorii înainte să plec spre mare petrecere. Ca de obicei iarăși am întârziat. Mă uit pentru ultima oară în oglinda înainte să plec din apartament. Rochia roșie pe care o purtam, se așeza perfect de mine. Un roșu aprins ca rujul pe care îl port.
  Într-un final ajung în sală unde se petrece petrecerea. O sală albă, pereți albi, podeaua albă. Dar nici negrul nu lipsește, scaunele și mesele sunt îmbrăcate în material negrul mat. Pe mase se află vaze negre cu trandafiri albi în ele. Totul e minunat.
  
  -Fica lui Vito, nu? mă întreabă persoana care striga numele invitaților.

  -Da!

  -Domnișoarea Black?

  -Abby Smith! răspund tăios.
   Mai nimeni nu știa că sunt fata lui Vito Black sau că sunt Abby Smith, dar se pare că în seară asta toți o să afle.

-Cea care conduce A&S?

   Fac o mișcare din cap că da.
  -Da!
 
   Pune mâna pe microfon și strigă:

  -Abby Smith! Fata lui Vito Black!
 
   Încep să cobor scările care duc la sala de petrecere. Toată lumea se uita la mine. Femei și bărbați, toți șocați.

  -Era și timpul să apari, spune tata în timp ce se apropie să mă ia în brațe. Ești superbă! îmi șoptește.

  -Și tu!
   De fapt toată familia Black, toți bărbați chiar și bunicul Sal și Fred erau la costum de patru ace, tot negru. Se pare că lumea aici știa că bunicul Fred trăiește. Iar mama era superbă, avea o rochie neagră mulată în partea de sus și, jos era largă până în pământ.
    Mă apropi încet de masă familie Black, când vocea unui bărbat ce aude:
    -Sei bello! Fai attenzione a questa famiglia che ti distrugge!(Eşti frumoasă! Ai grijă familia asta de va distruge!)
    Nu prea bag înseamnă cuvintele pe care italianul mi le-a spus.
    Ochi mei și a lui Alec se întâlnesc. Se ridică de la masă și se îndreaptă spre mine lângă mine.

   -Ești superbă! îmi șoptește, un mic zâmbet îmi apare de față.

   -Mersi!

   -Toți se uită la tine, mai ales bărbați. Nici unul nu are tupeu să se apropie, dacă ar face asta, moarte le este asigurată, îmi șoptește și se apropie mai mult de urechia mea.

   -O să-i omori tu pe toți? mă întorc subtil încât să-l primesc.

   -A-și face și asta, dar o face Vito. Și pe mine ar fi în stare să mă împuște, ca tu să fi bine. Vito nu este așa nu crezi tu!

    Știu poveștile cu tata, de la bunicul
Sal. Sunt groaznice, a omorât o grămadă de oameni nevinovați, dar viața nu este mereu dreaptă.

  -Am auzit că tata nu a fost un sfânt! șoptesc la rândul meu.

  -Ab, nu cred că ști toată povestea. Dacă te joci cu focul ești ars... dar se oprește că un bărbat îmbrăcat în costum albastru închis la culoare, își face apariția.

  -Abby Smith, cea care conduce A&S? întreabă bărbatul.

  -Da!
   Întinde mână spre mine și zice:

  -Deen Harper! Îmi pare bine că te-am cunoscut... se oprește brusc și, continuă, am înțeles este a ta, și plecă înapoi în mulțime.

  -Ce ai făcut? mă întorc spre el.

  -Eu nimic, și ridică umeri. Îmi protejez ceea ce este al meu.

  -Nu sunt a ta! și mă retrag în mulțimea de oameni care dansau.

***

   Vreau să ies din baie, dar o mână puternică mă prinde.

   -Niciodată să nu spui niciodată, se aude vocea lui Alec, care mă lipește de perete rece.

   -De ce faci asta?

   -Poate pentru că am saturat să privesc cum nu sunt în stare să fac ceva în privința ta. Poate pentru că nu te pot scoate din cap. Poate pentru că mai înnebunit.

  -Alec, te minți singur!

   -De ce a-și face-o? Ce îmi iese? Să mă rănesc singur? Nu mersi.

   -Alec, noi doi, niciodată nu o să meargă...

   -Normal, pentru că unul iubește și unul își bate jos.
   Vad cum în ochi lui se strecoară lacrimi, dar acolo rămân.
   Aici fiecare își cunoaște rolul, fiecare îl joacă sau îl trăiește. E un joc murdar, dat frumos în același timp. Persoanele care la început iubesc, la final câștigă jocul.
   Mă apropi de buzele lui și, îl sărut. El adâncește sărutul. Dar se oprește brusc:

   -De ce faci asta? Ab nu joci corect.

  -Nici nu trebuie, în dragoste totul este permis, și mă sărută din nouă, până când hainele sunt în plus.

   -Hai la mine! și mă ia de mână spre ieșirea din sala.