Imperiul Black

Capitolul 10

     Alec

  Focurile de armă se aud, toată încăperea este cuprinsă de sunetul produs. Se aud două focuri, pistolul este îndreptat spre Abby, primul nu o nimerește, nu nimerește pe nimeni. Dar al doilea... Cade pe podea. Acum Marco îndreaptă pistolul către mine. Am avut un noroc chior, a rămas fără glonțe. Cad lângă ea, lângă persoana care m-a învățat că pot să iubesc din nou.

  -Nu te bucuri că e pe moarte? Sau ai renunțat la planul tău? Nu o mai vrei moartă? spune Marco de parcă nu a tras în ea.

   -Ce se întâmplă? întreabă Sal. Cine a făcut asta? Cine a împușcat-o? scoate și tastează pe telefon în timp ce aleargă pe scări în jos. De ce nu este semnal în casă asta?

   -Du-te pe terasă! Iar tu ia mâinile după ea! tip Maria printe lacrimile care cad pe obrazul ei.
   Erau distruși, singul lor copil ear pe moarte. Vito o ia pe Maria în brațe, mă urau.

-Nu e așa! La început am vrut să o îndepărtez de la conducere, dar nu am putut. Nu am vrut-o moartă! Înțelegeți! tip la ei.
  O strâng de mână și, mă rog ca totul să fie bine. Atât puteam după tot răul pe care l-am propus. Speranța pe care o mai am moare cu fiecare secunda, dar revine la viața când și ea mă strânge de mână. Dar moarte din nou când mână ei devine rece și, ochi ei se închid încet.

-Ambulanță o să vină în câteva minute! Mai are puls? întreabă Sal când ajunge înapoi în living.

-Da! Are puls! Marco o să plătești! amenințarea este cea mai bună cale acum, dar nu ce a corectă.

-Nu cred că glonțul a ajuns la inima sau plămâni, spune Sal.

  Cuvinte lui ne afectează pe toți, în mod direct sau nedirect. Sal stătea și, se uită la ea, iar blocat. O fi el medic, dar acum medicul din el a murit și, a rămas pensoana simplă care se roagă să nu îi moară nepoata. Toți erau nemișcați, nimeni nu zice nimic, se auzeau doar plânsetele Mariei. La un moment cade în genunchi, era distrusă, toți eram.

***

  -Cafea? mă întreabă Alex, întinzând un pahar de carton plin de cafea.
  Alex este unul dintre cei mai buni prietenii ai mei, defapt singurul. Plus că este și fratele meu, defapt nu prea. Mama l-a găsit cu câteva luni după ce m-am născut eu, într-o ghenă de gunoi.

  -Da, sunt treaz de aproape două zeci și patru de ore! îi răspund, mă ridic să iau cafeaua de la automatul.

  -Tot în operație?

  -Da, au trecut opt ore! Medici nu au mai spus nimic, ne ignoră complet, mă așez din nou pe scaunul.

  -O să fie bine! spune bunicul și liniștea se lasă din nou.
   Toți așteptăm un răspuns din partea medicilor și a poliției. Marco a fost ridicat de către polițiștii, se află în arest.

  -A ieșit din operație! E bine! se aude vocea lui Sal care își dă mănușile jos, Maria îi sare în brațe.

-Pot să o văd? întreabă ea.

-Momentan încă se recuperează. După o puteți vedea. Până nu vă duceți să vă odihniți nu vă primesc, asta se aplică la toți care au rămas peste noapte, spune și plecă.
  Toți am rămas peste noapte. Nimeni nu mai vorbește cu mine, nici tata sau bunicul. Parcă am tras eu în ea, sau că am vrut-o moartă, cum cred ei. Dar sunt încăpățânați și nu înțeleg.

  Mă îndrept spre apartamentul meu împreună cu Alex. Care îmi povestește despre noile cucerit. Dar brusc schimbă subiectul:

  -Cu Abby cum rămâne? întreabă el.

  -Nu știu! și ridic din umeri. Cred că eu am vrut-o moartă, nu pot face nimic în privința asta.

  -Voi doi?

  -Noi doi? Am fost la început ceva minor, mai mult în joacă, dar dracu are ceva aparte, m-a făcut să mă îndrăgostesc de ea.

  -Pai, Jack a ținut-o ascunsă?

  -Jack? și încep să râd. Vito Black, la auzirea cuvinte mele, îngheață.

   Vito Black, un distrugător de afaceri și, deținător de putere, așa este deschis în lumea afacerilor. Vito Black, o persoană cu sânge rece, omoară fără să mai țină cont de ceva, un lider de Mafie care a muri pentru binele Mafiei. Când numele lui se aude, toată lumea îngheață. Trecutul lui este:
                 Negrul ca cărbunele.
                               Și
                     Rece ca gheață.

  -Ești nebun? Dacă faci o greșeală, nu va ține cont dacă ești copilul lui Make, te va împușca.

  -Da! Dar dracu, Ab are ceva special. M-am băgat în cea mai are încurcătură.

  -Alec, ai face bine să încetezi cu ea! O să mori în felul ăsta.

  -Știu, dar când începi să iubești, armele se transformă în scuze, atacurile în nopți de ne uitat și puterea în slăbiciune.

  -Dacă cineva o să afle că Abby este slăbiciunea ta, îi va face rău.

  -Știu foarte bine asta, îmi asum.

   Telefonul îmi vibrează, un mesaj care mă face să mă întorc la spital, de la un număr necunoscut:
  
   Sunt Sal, Abby vrea să te vadă.
   Eu: Vin acum!                   

  
   -Ce faci? întreabă confunz Alex.

  -Mă duc la spital să vorbesc eu ea! Vrea să mă vadă!

***

   Stătea de patul de spital, avea perfuzii și, cabluri cu oxigen. Acum cablurile și aparatele o mai țin în viața. Persona care mereu avea replica la ea, acum se luptă între moarte și viața. Mă așez pe scaunul, în speranța că doarme și, nu vă vede.

  -Ce faci? se aude vocea ei joasă.

  -Am venit să te văd. Ce dracu mi-ai făcut? Am ajuns să am emoții când vorbesc cu o femeie, îmi pun mâinile în cap.

  -Secrete mele! spune ea fermă. Mi-a spus bunicul totul. Sincer nu cred că tu mai vrut moartă, mă apucă de mână.

  -Ți-a spus și asta? și încep să mă joc cu mână ei.

   Mă apropi de ea și o sărut. Un sărut pe frunte scurt.

  -Mi-a fost dor de tine! îmi șoptește.