Imperiul Black

Capitolul 13

   Alec

Razele soarelui își fac prezența în cameră. Este trecut de ora prânzului. Mă simt așa mahmur. Oare cât de mult am băut?
O Doamne! Acum înțeleg, era o femeie cu mine în pat. La mine în pat. Ceea ce nu este normal, nu aduc femei la mine acasă, cea mai importanta regulă.
Avea parul pe state—nu puteam vedea față.
Este Abby. La mine în apartament. La mine în pat. După o noapte lungă.
Trag draperiile, sperând ca soarele să nu a trezească și pe ea. Mă îndrept spre dressing pe unde iau cutia de bijuterii. O brățară din aur alb, cu mici diamante albe pe ea. Ceva micuț și drăguț. Lipesc un sticky note pe cutie, cu mesajul: Happy Birthday!!!

Traversez holul spre living când văd doua siluete. Mă frec la ochi, nu cumva să încep să delirez.
Cele doua situate nu dispar.
O femeie și un bărbat.
Maria și Vito.
Stau amândoi jos pe canapea. Se pare că așteptau de ceva timp.

-Neața!
Salut, mergând spre bucătărie, spre iubirea mea cea mare—aparatul pe cafea.

-Bună ziua! Ai văzut că este trecut de prânz? ridică tonul Vito.

-Am fost obosit. Vreți cafea?
Vito vrea să spună ceva, dar Maria răspunde în locul lui.
-Nu, mulțumim. Abby unde este? Apropo îți dau un hint, azi este ziua ei.

-Știam.
Îmi iau cana cu cafea și mă îndrept spre ei. Mă așez în față lor.

-Mmm... Ce căutați voie aici? Vito vine la mine doar în cazuri foarte extreme, iar pe tine Maria, este prima data când te vad aici.

-Ăăă... Pentru ea. V-am văzut când ați plecat împreună, te-am sunat și ai spus că sunteți aici. Acum este mai clar? spune Vito.
Aprob printr-o mișcare a capului.

-Nu mă interesează ceea ce este între voi, dar că o faci să sufere, ai bilet spre...

-Moarte, completez.

-Aveți grijă, poate îmi faceți un nepoțel, adaugă el.

-Aveți voi grijă, poate îmi faceți voi un frățior, Ab i-o întoarce.
Era într-un tricou de al meu.

Cu greu să abțin să nu râd. Mă uit la Vito și el era în același situație.
Se îndreaptă spre iubirea, aparatul de cafea.
Poate exagerez cu aparatul de cafea, defapt o fac. Dar fără el nu a-și putea rezista. El este cel care mă ține energic. Ceva îmi spune că ea o să fie mai nou sursa mea de energie.

-La mulți ani, copilo!

-Mersi, tata!
Se apropie de canapea, se așează lângă mine. Ținând cana de cafea.

-La mulți ani, Abbyyy! Avem un cadou pentru tine.
Spune Maria, întinzând un plic spre Abby.

-Nu am nevoie de bani, serios acum.

-Abby, ai o avere mai mare decât a mea. Crezi că ți aș da bani? întreabă Vito. Doar deschidel.

Maria întinde din nou plicul. Abby scoate doua bilete de avion. Nu aveau nume pe el. Cea ce este ciudat. Foarte ciudat.

-Dar nu au nume sau o  locația, spune Abby confuză.

-Nu sunt tocmai bilete de avion, defapt prin asta am vrut să-ți oferim o excursie cu avionul tatălui tău.
Ne lămurește Maria.

-Poți să mergi unde vrei, cu cine vrei, chiar și cu el. Dar eu a-și prefera cu Emma, adaugă Vito.

-Emma? întreb.

-Prietena mea cea mai bună.

***

Pentru că este duminica ne îndreptăm spre vila lui Vito, pentru cina în familie. Când eram mai mic, această cină nu lipsea, mereu era prezentă în fiecare duminică. Rare ori se întâmplă ca un membru să lipsească.

Mână mea se furișează pe piciorul ei.  Mână ei îmi îndepărtează mână după piciorul ei.
Nu e corect.

-Ab, lămurim o chestie. Acum ești a mea, doar a mea. S-a înțeles? Cine se apropie de tine și te atinge, este problema mea. Cine se apropie de tine și te lași atinsă, aici este problema ta.

-Posesiv mai ești!

-Nu sunt, nu îmi place să împart, dar îmi place ca cineva să împartă cu mine.

Rămâne tăcută, nu schițează nimic, nu mai mișcă. Pot zice că a împietrit.

Ajungem la marginea Manhattan, un cartier retras, un se afla așa zi sa vila a lui Vito. Cu culori, nu negră, ca conacul. Acele coduri de acces, nimic schimbat. Totul ăsta în loc aici, parcă suntem în ani '90.
-Ce ar fi să dăm și noi o tură?
Arată spre motocicletele din față garajului.

-Știi să conduci una?

-Da, dar ultima oară a fost acum patru ani, nu șapte.

Întrăm în casă, era ca conacul, dar mult mai colorat. Când venisem în martie, când am cunoscut-o pe Abby, am ocolit acasă. Deci, nu am mai întrat ai de la șapte ani. Totul a rămas în loc.

-Cei patru vă cheamă, acum la Vito în birou.
Ne anunță Maria.
Dacă se adresează cu Cei patru, era grav. De obicei în fiecare are eram adunați toți pentru a da documentul cu ce făcuserăm tot anul, asta se întâmplă cu câteva zile înainte pe Crăciun. Domnul Fack așa a decis. Dar mai sunt câteva zile din vară, așa că Cei patru nu ne chemă pentru asta. Ultima dată Cei patru m-au chemat a fost când în a douăsprezece, eu și Marco ne-am tras-o cu fata directoarei.

-Ce căută Alex aici? întreabă ea în timp ce noi ne îndreptăm spre aripa de vest.

-Deci, tu nu știi. Când avem doar câteva luni mama mă plimba prin cartierul asta...
Trag aer în piept.

-Încă nu făcuserăm un an, lângă o gheena de gunoi era Alex, plângea. Mama îmi spunea că era într-o punga verde de plătit și o fașă cu o foaie pe care scria ,,Alex" cu litere lipite din reviste, prost lipite. Era început de octombrie, era frig, era la fel de mic ca mine. Mama l-a luat, tata nu a avut ce face, așa că l-au adoptat.

-Cum poți să arunci un copil? Cum?
Ridic din umeri. Nu toți avem sufletul mamei sau a Marei.

Întrăm în birou, ei erau acolo, Cei patru, Fred, bunicul, Vito și Tata. Tata cu Vito erau la birou, cei doi lideri pe canapea.

-I-a loc, spune bunicul.
Nu se uită la mine, se uită la ea, se așează pe scaunul din față.

-Nu va ține mult, este simplu...
Spune tata, dar continuă Fred:

-... ori începeți cu prostiile și vă vedeți fiecare de viață lui...
Au aflat, vorba ajunge repede la urechile lor. Nu prea sunt de acord cu relația noastră, dar:

-... ori vă căsătoriți! completează Vito.
Dacă nu mă căsătoresc cu ea, voi urma tradiția: il ballo di ottobre¹, unde familie mafiotte se întâlnesc și copii se aleg între ei. Vito nu a fost nevoit să o facă. Ce norocos.

Abby își întoarce capul spre mine. Privirea ei spune ceva de genu: o facem nu? Da, o facem.

-Anul ăsta? Sinceră să spun eu a-și prefera anul viitor, spune ea amuzată.

Față lor făceau tot circul. Noi câștigăm, ei pierdeau.

-Da, anul viitor e mai bine, spun eu ferm.

Vito mă vânează din priviri. Ia sticlă de whisky, nu își pune în pahar, bea direct din ea.
Oficial am câștigat.
Îmi i-au viitoare soție de mână și ieșim din birou.
Viitoare soție.
Totuși sună mai bine Ab.
Mult mai bine.

¹Balul din octombrie tradus din italiană