Imperiul Black

Capitolul 12

   Abby

Dintr-o plinire ajungem într-un cartier în partea opusă a locului unde se ținea petrecerea.

-Am ajuns, mă anunță Alec.

Ocolește mașină până ajunge la ușă pasagerului, unde mă aflam eu, și o deschide. Dar eu nu putea să fac asta? Mă apucă de mână și mă trage după, la propriu.

Nu îmi dau seama când ajunge de la întrarea în bloc în cea de la lift. Mi s-a pus droguri în pahar? Primul meu când, acum serios, ce mi se întâmplă?

Nu îmi mai pot asculta gândurile, că sunt copleșită de altele. Buzele lui moi peste ale mele, cel mai frumos gând. Știe să sărute nu glumă. Mă lipește cu spatele de perete rece al liftului. Nu îi este frica că cineva poate să între în lift peste noi?
Până la urmă mă las purtată de val și mă las condusă de el.

Ușile liftului se deschid și face loc unui penthouse, cu pereți albi și mobilă neagră, dar asta nu se prea important. Ochi mei se fixează pe ușă și perete de sticlă care separa penthouse ul de terasa.

-Hai!
O i-a înainte spre ușă de sticlă și eu pot doar să-l urmez. Terasa era așa frumoasă, cu o piscină într-o parte, cu luminițe de balustradă, plate, loc de luat masa, dar nu asta contează și priveliște. Tot New York-ul se vedea de aici, de la ultimul etaj. Era luminat, era minunat.

-Îți place? mă întreabă.

-Dacă îmi place? E supeb! mă întorc cu față la el și el sărut subtil. De la mine nu se vede așa, mă plâng eu.
Și așa este, priveliștea nu este chiar așa de frumoasă, dar al meu este pe două etaje, nu pe unul ca a lui, aici punctează.

-Așteaptă puțin, mă întorc.
De parcă a-și putea fugi.
Nu știu unde se duce, dar acum nu prea mă interesează. Priveliștea asta m-a fascinat, nu cred că există priveliște mai frumoasă.

Nu durează mult, poate chiar mai puțin de un minut și se întoarce, era în boxeri, atât. Pot să mă corectez, asta e cea mai frumoasă priveliște. Chiar dacă l-am mai văzut la bustul gol, nu prea am băgat de seama, dar e super, e bine lucrat. Acum îmi dau seama de ce femeile îl îndrăgește așa mult.

Telefonul meu vibrează și acum ochi mei se fixează pe mesajul pe care l-am primit de la Anne, cea mai bună prietena a mea. O cunosc de când aveam opt ani, singura mea prietenă mea îmi știe toată viața, chiar toată cele mai bune momente din ea, dar și cele mai rece și groaznice momente din viața mea. La fel și eu pentru ea, știu totul chiar totul. Totuși ne cunoaștem de aproape șaisprezece ani.

  Anne: Draga mea, petite amie! Poate este trecut de miezul nopții la tine sau poate mai devreme, dar fusul aici în Franța este diferit. Totuși știi că iubesc așa cum o făceam și acum 16-15 ani. Cine mai ține cont de cât timp suntem prietene? La mulți ani!!! Ești atât de perfectă, frumoasă și minunată. Nu am întâlnit o persoană care să fie mai bună decât tine!
Ți-a făcut și un cadou care trebuie să apară mâine, dar până atunci bucură-te de cadoul de la Alec. Lasă-mă să ghicesc, o partidă de sex?:)))
La mulți ani, încă o dată!!♡♡♡♡
Je t'aime ma petite copine!!!♡♡♡

  Eu: Hei! Știi că nu prea știu franceză. Mulțumesc, vreau atât de mult să te văd, îmi este foarte dor de tine. ♡♡♡ Mă duc să mă bucur de cadoul meu de la Alec, poate ai dreptate în legătură cu cadou:))
Au revoir!!!! (Am scris bine?:))

  Anne: Da! Ai scris!!!

Mai sunt cinci minute până ziua mea!

-Cu cine te conversezi atât? mă întreabă, Alec.