Imperiul Black

Capitolul 8

Alec

A trecut o luna de când am aflat că persoana pe care o plac e o trădătore. Conduce A&S, un lanț mare de hoteluri de lux internaționale. De când s-a ridicat primul hotel A&S am încercat să îi distrugem, dar mereu era cu un pas im față. Acum știu de ce era mereu cu un pas în față.

Mi-a făcut atât rău, am iubit-o defapt o iubesc, dar a făcut prea mult rău ca să trec peste.
Da o iubesc, în mai puțin de o lună jumătate, nu știu cum, dar ea este un drog pe care nu îl mai am. Partea rea este că am devenit obsedat de acel drog.
Se pare că iubirea nu este de mine, dar aventurile de noapte sunt. Iubirea este un sentiment frumos, dar și când te rănește devine cel mai urât pe care îl poți trăi. Te poate face să zbori, dar și să te scufunde într-un ocean. Să te bați între moartea și viața. Și să câștige alcoolul.
Îmi este dor de ea, de noi. O văd în fiecare femeie pe care o întâlnesc. De ce? Nu știu, poate că îmi este atât de dor de ea, în cât o văd în fiecare femeie. Când a murit Rachel nu a fost așa, am fost rănit am suferit, dar aventurile m-au reparat.
La Abby este total diferit, nu pot să o scot din cap, măcar pentru o secundă. Am vărsat lacrimi amare, am băut atât de mult în cât mi-am pierdut mințile, dar nu și gândul care ducea la ea. Am fost cu femei care m-au adus în punctul în care plăcerea era noua mea iubire pentru câteva secunde. Rachel a fost decât o obsesie, a durat patru ani să îmi dau seama, dar a meritat. Abby a fost și este femeia pe care chiar am iubit-o. Am iubit săruturile ei, am iubit faptul că nu s-a lăsat din prima. Am iubit că nu a fost nevoie de corpul ei ca să mă îndrăgostesc, ci de ochi ei cafeni.

Toate gândurile mele au fost distruse de strigatul de furie a lui Fred:

-Ce dracu? Alec într-o ora avem zbor.
Am venit decât de două zile în Sicilia și, trebuie să plec înapoi în America, pentru un contract important.

-Sunt gata! strig eu înapoi. Cobor scările, duceți-vă în mașină că vin și eu! continui.

-Dacă spui tu, spune tata.

***

Am ajuns în New York, după un drum lung. Într-un sfârșit în apartamentul meu negru în biroul meu unde îmi torn un pahar de Whisky.
Pe birou stătea singura ramă pe care o am în apartament, ea trebuie să stea în sertarul de la birou nu pe el. Rama era înrămate cu singura noastră poza, eram făcută în ziua ceea la plajă, când am luat-o în brațe și am aruncat-o în mare. O iau în mână, mă uit la ea, la noi.

-Ce faci? mă întreabă bunicul în același timp ce întră în birou.

-Nu se vede? întind paharul înspre el.

-Nu mai bea! Te distrugi singur! vine în spatele meu și se uită la poza înrămată.

-Ce sfaturi aia, îi răspund tăios.

-Îți este dor de ea?

-Dacă îmi este dor de ea? Am vrut să mă sinucid din cauza asta! M-am săturat de viață asta asta, mereu la costum și cămașa, nu contează dacă duc gunoiul, întotdeauna trebuie să fiu la costum și cămașa.

-Toți suntem la costum și cămașa, nu doar tu! La un moment o să te obișnuiești. În familia asta bărbați au distrus femeile, toate femeile care au iubit un Black. Noi nu suntem în stare să apeciem pe cineva până nu dispare din viața noastră...

-Ea nu a fost în stare să mă aprecieze! continui eu în locul lui.

-Zi-mi o femeie care nu te vrea pentru o noapte? Alec ai un corp care atrage orice femeie!

-Abby, m-a refuzat! spun eu dezamăgit.

-Are sânge de Black, are comportamentul lui Vito. Crezi că se lasă ușor?

-Toate s-au lăsat ușor, ea e mai puternică. Orice zice, orice face mă afectează.

-Pentru că pe ea o iubește. Plus că e mult mai puternică decât tine.

-Gata cu bârfă despre fata mea, spune când deschide ușa. Alec hai trebuie să plecăm. Avem un contract de semnat.

-Bine! iau poza o pun la locul ei---în sertar--- și ies din birou.

***

-Bună seară! spune bărbatul îmbarcat în costum negru când ieșim din mașină mea.

-Bună seară! Alec Black! întind mâna spre el.

-Dean Brown!
Dean Brown este unul dintre cei mai bogați oameni din America, deține ceea mai mare firma de mobilă din toată lumea.

-Cu dumneavoastră o să semnăm contractul? întreb.

-Nu cu fata mea, spune.

Întrăm toți patru în vila cea albă, dar interior era colorată. Întrăm într-un living uriaș, unde era o masă și acolo se afla o fată. Blondă și scundă.

-Bună seară! Addison Brown! se ridică și se îndrept spre mine.
Toți eram îmbarcați în costume negre, ea era îmbrăcată într-o rochie gri largă.

-Alec Black!

-Make nu aveai nu fiu de cincisprezece? întreabă Addison.
Toți încep să râdă.

,,Nu aveai cincisprezece ani?"
,,Vito cu tata încep să râdă de greșeală ei"
,,Nu aveai cincisprezece ani?"
,,Vito cu tata încep să râdă de greșeală ei"

Deja vu?

Frazele astea se repetă încontinuu în mintea mea, împreună cu Abby care îmi punea întrebarea și se inrosea.

-Putem trece direct la subiect? îl întreb și începem să ne așezăm la masă lungă.

-Addison o să te ajute la conducerea Imperiul Black, spune Vito.

-Nu se va întâmpla! ridic tonul la ei.

-Uite ce idei am, spune ea și îmi întinde un dosar.

Nu durează mult să îmi dau seama că dosarul este furat.

-Cred că l-am mai citit, dar nu mai știu când. Gata mi-am adus aminte, am găsit unul la fel în biroul lui Abby. O cunoști pe Abby Smith?

-Alec încetează, spune Vito și îmi smulge dosarul.

-Personal nu, nu am furat de ea. Dacă a furat ea?

-Abby să fure? Ai visat urât? o întreab.

-Gata, nimeni nu își bate joc de fata mea. Nimeni, nici tu Alec. Ai una în fiecare noapte, nu ai dreptul să criti o femeie care se mai puternică decât tine, țipă Dean la mine.

Ești invidios? îmi vine să-l întreb, dar mă abțin cu greu.

-Nu s-a născut femeie care să îmi pună capac. Am cunoscut o femeie care a muncit singura pentru firma ei, a muncit la A&S, nu ca fiica ta care a furat, țip eu la el.

-Te asigur că o să rup orice contract cu Abby Smith, acum afară și, mă refer decât la tine.

-Ne pare atât de rău pentru asta, dar mai gândește la chestia cu contractele cu Abby. Alec stai, strigă Vito.

-Îmi pare rău, Addison. Noi o să plecăm. La revedere, spune tata.

-O să rup orice contract cu Abby, la revedere, spune Dean.

Sunt în mașină mea și îi aștept pe Vito și tata. Îmi pare atât de rău că din cauza mea, Abby o să rămână fără un sponsor important.

-Sunt curios ce vrăjeli bagi! Te-ai gândit la ceea ce ai zis? mă întreabă Vito.

-Nu, îmi pare rău! Dar de ce nu vreți să mergem la ea? Ea ne va scoate din faliment

-Alec, dacă mergem la ea, o parte mare din firma va fi a ei, spune tata din bancheta din spate.

-Vă este frică că o să ia totul?

-Da...