Imperiul Black

Capitolul 15

Alec

În dimineața aceasta am condus-o pe Abby la aeroport. Credeam că plecată la patru pm, dar a plecat la patru am. A fost și am lăsat-o la aeroport și pe ea și pe Emma. Emma era așa de obosită încât a domit tot drumul pe bancheta din spate.

Dacă Ab a plecat într-o vacanță eu sunt cel care ia responsabilitățile ei. Foarte multă muncă. Nu știu cum reușește să dețină doua compani. Eu singur nu cred că m-a și descurca cu un hotel Balck, da păi cu firma de unu singur.

Am avut o ședință cu domnul Ball care nici în ruptul capului nu vrea semneze un contract fără ca Abby să fie prezent. Am urmat tot ce mi-a lăsat pe ea cu argumente pro și contra, dar nici așa nu vrea. Cred că mă pot lipsi de restaurante în hoteluri Black.

—Tu știi că noi lucrăm? Nu suntem într-un club! ridic tonul la secretara mea.
Poarta o rochie prea scurtă pentru o firma care se respectă, plus că tipa se mai dă la mine chiar dacă are un copil și un soț.

—Domnule, îmi pare rău! Nu, am venit pentru a fi criticată de dumneavoastră. Diego Black, m-a trimis să vă întreb dacă poate să vă vadă. Poate să vă vadă?
Diego Black.
Nu îmi sună cunoscut, dar același timp îmi este.

Se vede o siluetă masculină cum vrea să între în birou pe lângă Stephanie—secretara mea— o prinde de talie și o sărută pe obraz. Bărbatul întreabă:
—Nu mai contează, Joy, poți să ne lași?

—E căsătorită, îi atrag eu atenția.

Bărbatul este înalt, cu parul negru și în costum. Nimic deosebit de șefi de cazinouri. A lui domnița se retrage din birou de parcă nu a sărit pe acest bărbat cu câteva secunde înainte.

—Cine ești tu? Mmm? Îmi spui mie dacă e căsătorită? Este căsătorită cu tine? Sau care este treaba? întreabă bărbatul.

—Sunt persoana care conduce firma. Tu cine ești?
Bărbatul se așează în fața mea pe scaun, ia un dosar de pe masă și începe să-l răsfoiască.

—Da, nu prea cred. Eu sunt... tam, tam, tam, pam, pam.

—Nu am chef de jocurile tale. Chem paza.

—Nu zău. Ce ar fi să o chem eu? Tu nu conduci firma! Ai auzit de Vito sau Make Black? Ei conduc cu adevărat. Eu sunt Diego Black, fiul cel mic al lui Fred Black.

Într-un în jocul lui. Nu știu cine, el nu știu cine este. Poate este așa cum zice, poate nu.

—Lucrez aici și crezi că nu știu cine sunt? Așa prost mă crezi?

—Nu pari prost, pur și simplu nu îmi place față ta. Acum hai plecă, eu stau la biroul ăsta.
Acest Diego Black mă calcă pe nervi.

—Nu mă mișc de aici!

—Chem pază! ridica tonul.

Apelează un număr, este la fel de clar ca prima dată când a întrat. Nu îmi dau seama nu cine seamănă din familie. Oare cu cine seamănă?

Nu durează mult și un agent de la paza vine. Nu se uită la el se uită la mine:
—Domule Black, el vă deranjez?
Aprob din cap.

—Da, nici nu știu cine este, spune Diego.

—Nu-l scoateți, chemați l pe tata sau Vito.

Norocul norocului Vito intră pe ușa.

—Ne puteți lasa singuri? se adresează domului de la pază.

—Ce face, frățiorul meu preferat? întreabă Diego. Cine este ăsta?

—Fiul lui Make, spune Vito.

Față lui Diego se luminează, adaugă:

—Îmi păreai mie familiar. Credeam că e copilul tău. Ce căuta e la conducere? Tu și Make v-ați lăsat de treaba așa de ușor?

—Nu, nu conduce el, spune Vito.

—Conduce nepoata ta, Abby, adaug eu.

—Atât de prostii sunteți? Voi ați lăsat afacerea pe mâna unei străine? se ridica el.

—E fie-mea, tu ești prost, nu noi dispărem când lumea ne este la draga.

***

Pot spune că am aflat lucruri interesante despre Diego, a dat foc la un depozit, a fugi cu bani furați, a spart un magazin de bijuterii. Dar uite-l aici, nu în închisoare. Când ai un nume are e imposibil să nu scapi de belele. Chiar și eu am scăpat din belele cu numele   Black.
Știu că el știe multe, dar ea știe mai multe.

Am vorbit cu Ab destul de mult la telefon. Spre surprinderea mea ea nu a fost dezamăgită de mine.
Îmi este dor de el.

Venirea lui Diego în familia Black a dat totul peste cap. El a decis să rămână de tot în familie și să nu mai plece cum a mai făcut de fiecare dată când dădea de belele. Am plecat de urgență în Sicilia. Totul că el a apărut înapoi.
O reunire a liderilor mafie de urgență. Domul Lee nu prea a fost încântat când a aflat că el a reapărut.
Nici Fred nu a fost încântat de apariția lui. Jake e cel mai fericit, acum știe că nu este singurul dintre frați care nu primește nimic.
Dar totuși el vrea ceva.

Zborul este mai scurt când dormi. Am ajuns în Sicilia. Sunt singur în mașină conducând. Fără nici nu grij. Mai am mai puțin de zece minute și ajuns la conac.
Telefonul sună.
Anastasia mama copilului meu.
Am un copil de cinci anișori. Sună ciudat. Doar Alex știe. Copil făcut când eu și Rachel am avut o pauza de relație pe la început. Ea s-a cunoscut Dean și eu am făcut un copil cu Anastasia. Ea nu a știu că am un copil. Nici Abby nu știe. Nici eu nu știu ce îmi face copilul, decât a apărut Abby în viața mea nu am mai vorbit eu ei.
Sunt un nenorocit.

—Nu ți-a fost dor de Aram? întreabă ea.

—Normal că mi-a fost dor de el. Îmi pare foarte rău că nu v-am mai sunat sau vizitat. Am fost foarte ocupat.

—Nu îți face grij, ai timp să recuperezi. De acum în colo o să stai mai mereu cu el. Am cancer în fază a patra.

Mama copilului meu are cancer sau glumește.

—Ai chef de glume proaste?

—Chiar crezi ca te mint? Ce motiv a-și avut? Pana la urma e sănătatea mea în joc.

—Nu se poate face nimic? Ori cât de mult ar costa?

Am încercat să avem o relație, nu ne-a ieșit. Dar totuși ne-a ieșit un copil superb.

—Dacă a-și putea face ceva, de ce a-și face-o?