Yoonmin | omegaverse | o nuntă aranjată nu este poate atât de rea

Viziuni

POV Yoongi

M-am trezit încet cu sunete de scâncete.  Am deschis ochii și m-am uitat în jur.  Da, nu a fost un vis... încă eram blocați în acea peșteră. Am observat rapid sursa sunetelor. Jimin era ghemuit într-un colț și tremura nebunește.

- J...Jimin, ce faci aici??? am întrebat în timp ce mă ridicam și mă îndreptam încet spre el. Mirosul lui avea ceva acru în el. El era speriat. Foarte speriat.

- N...Nu... încercă el să spună

- Hei shhh... E în regulă iubire, e în regulă! Sunt eu, Yoongi, soțul tău! am șoptit, dându-i mâna.

S-a uitat la mine cu ochi rotunzi și acrișiunea din parfumul lui a fost înlocuită încet cu ceva mai dulce.

- S...Soțule? Yoongi?

Deodată, norii din ochii lui au dispărut, înlocuiți cu lacrimi, în timp ce își întindea brațele spre mine, așteptând o îmbrățișare. L-am luat repede în brațe și i-am masat încet scalpul, încercând să-l calmez. L-am simțit inspirând adânc în timp ce fața lui era îngropată în gâtul meu.

- Ce sa întâmplat iubire? am intrebat cu blândețe. Ai avut un coșmar?

- Eu...nu stiu...Oarecum? Eu... l-am văzut pe tatăl meu... l-a lovit pe Taetae și... și apoi s-a întors să mă rănească în biroul lui... Eu... Eram atât de speriat...

I-am zdrobit corpul în plâns și ne-am apropiat și mai mult dacă era posibil.

- Shhh e în regulă, sunt aici... Sunt aici și sunt sigur că Taehyung este bine, nu trebuie să-ți faci griji, e puternic!

POV Hoseok

Tae nu era bine.

Și ideea asta nu mi-a plăcut deloc.

Tatăl meu ne adusese într-una dintre camerele de căldură. Momentan, niciun omega nu folosea unul, așa că a fost perfect. Am vrut ca Taehyung să nu aibă aproape nimic în afară de Jimin pe care să se concentreze.

Stătea pe pat, jucându-se nervos cu degetele, în timp ce așteptam ca tatăl meu să aducă ceea ce trebuia să-l rănească pe unul dintre singurii mei prieteni!

Lucrul care trebuia să-l rănească pe Tae era de fapt o mică poțiune care l-ar face să aibă halucinații. Cele rele. Spera că astfel, Jimin va putea simți suferința lui Taehyung, iar Tae va putea să simtă suferința lui Jimin și să ne poată spune unde sunt.

Tae luase blestemata de poțiune și transpira acum găleți pe pat, în timp ce eu și una dintre servitoarele l-am ajutat tot ce puteam.

POV Taehyung

Foc.

Foc și cenușă peste tot.

De asemenea, oameni morți. Erau peste tot.

Eram speriat. Semăna prea mult cu masacrul din satul meu! Nu putea fi! S-a întâmplat cu ani în urmă!

M-am uitat în jur, încercând să găsesc pe cineva în viață. Nimic. Am început să merg în orice direcție era în fața mea.  Nimic. Am început să alerg. Atunci am auzit o voce.

A fost moale la început, dar pe măsură ce mă apropiam din ce în ce mai mult, îmi puteam da seama ce era. Focul a dispărut pentru a face loc iarbă și copaci.  Înaintea mea era... un băiețel, ghemuit pe el însuși. Plângea. M-am îndreptat spre el și s-a întors să mă privească.

Jimin!

- Tae...

- C... Ce sa întâmplat Jimin? De ce plângi ?

M-am ghemuit și el s-a apropiat de mine, încă fără să mă atingă.

- Sunt inutil? El a intrebat

- Ce? Nu! De ce ai intreba asta? am spus

- T...Tata.. L-am auzit vorbind cu mami... a spus lucruri răutăcioase despre mine... mami a încercat să vorbească dar nu a lăsat-o! A spus că... am fost inutil... că ar fi trebuit să mă nasc ca alfa, nu ca omega!

Am încercat să-l ating, dar mâna mea tocmai a mers drept și a trecut prin el.  De parcă n-ar fi fost acolo.

- Nu-l asculta Jimin! E un idiot care nu înțelege ce...

- Ce este un omega Tae? Și de ce este rău să fii unul? S-a uitat la mine cu ochi triști și obosiți. Este un fel de boală? O sa mor?  De ce mă urăște tata? De ce? De ce? De ce?

În timp ce vorbea, a început să dispară.  Se estompează puțin mai mult în fiecare secundă, precum și ceea ce ne înconjoară. Curând, totul a fost diferit.  Eram în pădure și ploua. M-am uitat în jur, încercând să-l găsesc pe Jimin. Am cunoscut acest loc. Eu și Hobi ne-am jucat acolo de câteva ori. E cascada aproape și totul! Am încercat să țip dar nu aveam voce. Nimic. Nimic până...

Un foc?

O grămadă mică de pădure din ce fum ieșea. Chiar în fața ei era o mică peșteră și când m-am uitat prin ea, a început să se extindă! Devenind din ce în ce mai mare până am putut intra în el.

Era întuneric, dar puteam vedea două umbre. M-am apropiat și inima mi-a sărit o bătaie. Jimin era acolo la fel ca și Yoongi!

- Jimin! Am spus și de data asta, am avut voce.

Și-a întors capul spre mine.

- Tae?

Am deschis ochii cu o gâfâitură și m-am așezat drept în pat.

- Eu... îmi era gura uscată. Știu unde sunt!

POV Jimin

- Jimin? Dulceață ești bine?

- T...Tae! El a fost acolo! Chiar acolo l-am putut vedea! Am încercat să explic.

- Jimin Baby, nu e nimeni acolo, încercă încet Yoongi, chiar dacă părea îngrijorat.

- Jur! L-am văzut! El era chiar acolo și am clipit și puf! El a plecat!!!

Yoongi s-a uitat la mine cu sprâncenele încruntate.

- Cred că ai obosit Jimin, e mai bine dacă dormim.

- D... Dar...

Am oftat. El a avut dreptate. Cum a putut Tae să ne găsească. Îmi amintesc că am speriat cu ceva timp în urmă, în timp ce Yoongi mă îmbrățișa. Aveam imagini intermitent în fața ochilor și mă durea capul și apoi, Tae era acolo, spunându-mi numele și în secunda următoare, el era... Doar plecase! Ce s-a întâmplat?

_____________
Îmi pare rău că postez atât de târziu, dar sunt răcită. Toată ziua am stat în pat, am dormit și luat tot felul de pastile. Ma simt că dracuu...
Știu ca nu ii pasa nimănui dar am vrut sa ma confesez.
Va mulțumesc pentru lectura!!!💜💜😫💆‍♀️💆‍♀️