Yoonmin | omegaverse | o nuntă aranjată nu este poate atât de rea

Pierdut

POV Jimin

M-am trezit cu frig. M-am ghemuit lângă mine, încercând să-mi păstrez căldura corpului, dar nu a fost de folos, eram ud și frig și stăteam întins pe ceva tare care clar nu era patul meu. Am deschis ochii și am aruncat o privire în jur. Eram într-o cavernă întunecată, cu aspect înfricoșător și pentru ceea ce am văzut, eram singur!!!

- Cum am ajuns aici? m-am întrebat

Mi-am amintit... că m-am jucat cu Hoseok și Tae la plajă, i-am certat pe Yoongi și Hobi pentru că se certau și... Furtuna! Prieteni mei era bine? S-au întors la castel sau au plecat să mă caute? Am sperat că nu mă caută! Am încercat să mă ridic, dar picioarele mele au decis că nu funcționeaze astăzi și am căzut la pământ, rănindu-mă în genunchi când s-a ciocnit de o stâncă.

- Ouch...

Lacrimile mi s-au umflat în ochii, dar i-am șters repede. Eram speriat și frig și nu mă puteam ridica și eram singur... și... și...

- Jimin?

M-am intors. La intrarea în cavernă era.. Yoongi! Era ud de apă și părea extrem de obosit.

- Yoongi? Doamne, ești...

Am încercat să mă ridic din nou, dar nu am reușit din cauza genunchiului meu.  Yoongi a alergat la mine și m-a luat în brațe.

- Rahat ești așa de rece... mormăi el

- C...Ce sa întâmplat? Am întrebat. Unde suntem? Ceilalți sunt cu noi?

- Calmează-te Jiminie. Suntem doar tu și eu aici.

M-a ridicat și a intrat mai adânc în cavernă. Era uscător acolo, dar îmi era încă frig. Yoongi s-a așezat și și-a sprijinit spatele pe peretele de stâncă din spatele lui. Brațele lui puternice m-au înconjurat și fața mea a fost lipită de pieptul lui. Am oftat fericit, simțindu-mă în siguranță.

- Ce s-a întâmplat? am întrebat în cele din urmă

- Ce îți amintești? a întrebat soțul meu somnoros.

- Îmi amintesc... mă jucam pe plajă cu ceilalți, mă întorceam la castel pentru că venea o furtună și... am căzut în râu, nu?

Yoongi fredonă de acord.

- Dar... si tu? Am întrebat

- Am sărit să te salvez. Când am reușit să ne scot pe amândoi din apă, eram prea departe de ceilalți pentru a încerca să ne întoarcem la ei pe jos și cu corpul tău inconștient în brațe. Așa că am găsit această peșteră și te-am lăsat să dormi în ea în timp ce mă uitam la un potențial ajutor de la tatăl tău sau al meu.

- Tu... de ce ai facut asta??? am strigat, stând drept, așa că eram cu fața la el.

- Ce?

- Mă salvezi!!! Ai fi putut muri! Ai fi putut să fii rănit! Ar fi trebuit să te întorci la castel și să mă lași...

- Nu spune asemenea prostii Jimin!  mârâi Yoongi. M-am uitat în jos supus, dar știam că nu mă va răni. Oftă înainte de a vorbi din nou. Cred că ți-am spus deja: nu ești inutil și acum ești viitoarea mea pereche și e treaba mea dracului să te țin în siguranță! Intelegi ?

Am dat din cap și mi-am îngropat fața în pieptul lui.

- Imi pare rau...

- Nu trebuie să-ți ceri scuze, nu sunt supărat doar prețuiește-te puțin mai mult. DECI...