Enzo și părerile de rău

Capitolul 4 - Rănește-o până vei deveni scrum odată cu ea.

Enzo

Zilele chiar și gândurile pe care le-am făcut pe parcursul ultimelor douăzeci și patru de ore s-au răsturnat la o sută optzeci de grade. Începând cu ziua de ieri, adică de la reacția calmă a lui Cameron care evident că s-a bucurat să mă vadă până la întâlnirea cu Amira, fata aceea este cea mai fericită persoană pe care am văzut-o în toată viața mea nenorocită. Radiază în jurul lui Cameron și în jurul tuturor, împărtășind iubire oriunde calcă. Voiam să îi spun la un moment dat că mi se va face rău la stomac dacă nu termină cu dulcegăriile, dar nu voiam să calc cu stângul chiar din prima zi. Reacția bandei a fost una împărțită. Unii s-au bucurat alții m-au înjurat sfiinţindu-mă bine, iar restul au părut total neașteptați. Am înțeles toate reacțiile lor. Dacă eu eram în locul lor, mă trimiteam la dracu! Vera era acolo, era acolo și mă privea surprinsă. Nu știu cum să interpretez reacția ei, dar simt că flacăra care ardea odată s-a stins treptat. Nu o pot învinovății pentru asta, ba chiar sunt împăcat cu gândul că pare bine. Sau cel puțin arată că este bine. Aparențele sunt înșelătoare. Poate păcălii pe oricine, dar eu o cunosc destul de bine încât să văd dincolo de aparențe. Să văd esența. Nu mai este problema mea, mă mustrez în gând. La naiba cu toate astea! Cu job-ul ei de doi bani, de uniforma sa pe care voiam să o arunc la coș și să o îmbrac mai sumar. Arăta mult prea vulgar pentru o fată ca ea. Era inocentă cândva...

Înainte să îi fur eu totul.

De două ori la naiba!

Uit de fata care se ține de mine precum o lipitoare, mișcându-se pe lângă mine. Nici măcar nu o ating și deja se crede pe alt univers. Sunt prea ușor de cucerit. Lor nu le pasă deloc de ele însăși? O trag spre mine apropiindu-mi buzele de urechea ei stângă.

— Nu sunt bun pentru tine, pleacă, îi spun încercând să fiu cât mai calm. Pare derutată la început, ca mai apoi să pufnească zgomotos și să plece călcând apăsat cu tocurile ei înalte. Era de așteptat.

Nu sunt bun pentru nimeni, iar trecutul meu îmi dovedeşte asta în fiecare clipă. Se simte bine să fii liber, să pot face toate lucrurile pe care doar mi le-am imaginat făcându-le în închisoare. Libertatea nu mai îmi este limitată şi voi profita de asta într-un mod sau altul. Diferenţa este că acum o voi face într-un mod subtil distrugând treptat tot ce m-a distrus pe mine. Nu voi lăsa nimic la voia sorţii pentru că eu nu cred în prostiile astea. O să mă răzbun chiar dacă va fi ultimul lucru pe care îl fac. Băieţii deja mă aşteaptă la ieşire când mă decid să părăsesc clubul. Suntem aici de mai bine de şase ore şi mă întreb când a zburat timpul aşa repede. Între cei patru pereţi reci şi stranii, timpul era cel mai mare duşman al meu. Trecea atât de greu încât aveam zile în care înnebuneam de-a dreptul făcând astfel încât să ajung la carceră. Acolo era şi mai rău. O cameră fără niciun strop de lumină, cu gratii şi agenţi care păzeau uşa.

Scutur din cap şi merg spre maşinile din parcare aprinzându-mi o ţigară din mers. Toată lumea este aici. Chiar şi Vera. Acum poartă o rochie de vară înflorită şi tenişi albi. Expir calm şi îmi iau ochii de la ea.

— Unde mergem?, Micah este cel care întreabă stând pe capota maşinii. Blondul a fost mereu cel care tânjea după momente distractive. Acum nu mai ştiu aproape nimic despre el.

— La petrecerea de pe plajă, îi răspunde Drake pe un ton dulce care mă face să pufnesc în sinea mea. Cine l-a adus pe asta aici? Nu îmi place deloc tipul.

Urcăm repede în maşină şi plecăm de pe loc cu viteză, aşa cum îmi aminteam. Motorul meu negru nu a mai fost de mult scos pe străzi, iar acum voi profita de faptul că îl am aici. Sunt primul care pleacă lăsând un strat gros de fum în spatele meu. Îl aud pe Elijah cum mă înjură din maşina sa şi râd înfundat sub cască. Îi tai calea, mergând şerpuit pe drum. Accelerez ridicându-mă pe o roată, las vântul să îmi mângâie pielea, înainte să revin pe ambele roți si să zbor pe stradă. Silas apare lângă mine cu maşina lui neagră. Un dodge strălucitor cu care se mândreşte de când îl ştiu. L-a primit când a devenit major de la părinţii lui bogaţi şi lipsiţi de griji. Dacă mi-aş întoarce capul spre el acum, la ce viteză am, aş face un accident înainte să pot clipi măcar. Şi totuşi, fac stânga luând-o pe o scurtătură care duce pe plajă. Este un drum de pădure, dar care este pustiu cam de fiecare dată. Le aud motoarele cum se apropie din ce în ce mai mult de mine, şi virez la dreapta în curbă, aplecându-mă într-o parte atât de mult încât aproape că ating pământul.