Enzo și părerile de rău

Capitolul 13 - Aleg să nu o bag în problemele mele.

Dacă nu va ajunge în următoarele zece minute voi face o criză. Voi merge după ea pe jos fără să țin cont de nimic și nimeni. 

Toată lumea este așezată pe asfaltul rece.

Cameron o ține în brațe pe Amira.

Elijah fumează împreună cu Silas.

Ezra își leagă șireturile colorate de la tenișii lui converse.

Eze vorbește la telefon la câțiva metri distanță de noi.

Micah și Drake stau întinși pe jos, privind cerul.

Iar eu... Eu încerc să nu îmi pierd controlul.

Poate ar fi trebuit să învăț ceva de la Cameron cât am avut ocazia. Liniștea care îl înconjoară este copleşitoare uneori. Este un lucru incredibil că a reuşit să se vindece.

Auzim motoul unei maşini care vine spre noi. Sar în picioare şi privesc cum o maşină decapotabilă care seamănă izbitor de mult cu cele din filmele din Vegas, opreşte în dreptul nostru, creând praf în aer.

Vera?

Bruneta coboară din maşină, având skate-ul în braţe. Zâmbeşte larg când înconjoară maşina, mulţumindu-i şoferului în spaniolă. Ce naiba?

— Se pare că am adus ajutoare, spune fericită. Omul al cărui nume înţeleg din spusele Verei că este Bruno, ia de pe bancheta din spate o roată şi vine cu ea spre noi. Ezra este primul care i se alătură, luându-l cu el spre rulota.

— Dios, îl aud vorbind în spatele nostru ca mai apoi toată atenţia să îmi fie furată de Vera care stă acum pe capota maşinii, legându-şi picioarele dintr-o parte în alta.

— Enzo, vreau o ţigară, mi se adresează şi îmi arcuiesc o sprânceană. 

De când fumează ea?

- Nici gând, scutur din cap şi fac un pas spre ea. Lasă skate-ul pe capotă şi îşi înălţă capul spre mine, având o privire serioasă.

— Cred că merit măcar atât având în vedere că ţi-am salvat fundul, îşi prinde părul într-o coadă la baza cefei, respirând scurt printre buzele întredeschise. Este o căldură grea de suportat în acest loc. Pielea Verei străluceşte din cauza sudorii care i se prelinge pe piele. Are picioarele dezgolite datorită pantalonilor scurţi de blug. În parte de sus poartă un maieu simplu negru cu bretele subţiri, iar în picioare o pereche de adidaşi albaştri.

Dacă ea consideră că dau să fumeze, se înşală amarnic. Nu voi face asta, nu o voi ispiti spre un viciu de care scapi greu. Eu nu am reuşit nici după trei ani.

— Nu.

Se bosumflă şi sare de pe maşină, trecând nonşalant pe lângă mine. O privesc cum se îndreaptă spre Silas, se apleacă asupra lui şi îi şopteşte ceva la ureche. Acesta îmi aruncă o privire bănuitoare ca mai apoi să văd cum îi întinde pachetul de ţigări.

— Vera, să nu îndrăzneşti!, ridic tonul, dar nici nu se clinteşte.

— Calmează-te iubitule, râde, nu e prima dată când fumez, ridică din umeri de parcă nu ar fi mare lucru. Ceea ce este, la naiba! Ea ura ţigările.

Ca să mă enerveze şi mai tare se întoarce înapoi în faţa mea, sărind la locul ei. Îşi pune un picior peste celălalt şi îşi susţine greutatea într-o mână timp în care îşi aşază ţigara intre buzele sale voluminoase.

— Ai o brichetă? , întrebarea îmi este adresată mie.

Ce tot face?

Dacă vrea să ne jucăm, atunci hai să ne jucăm, iubito!