Lovi dușmănos în păpușa de paie cu sabia. Nu era vina ei. Făcuse lucrul corect. Totuși regele și tatăl ei erau de altă părere.
- Ce ar fi să îți verși furia pe cineva care poate riposta?
Caius intră în sala de antrenamente a gărzilor și apucă un buzdugan de fier, rotindu-l deasupra capului.
- Te oferi voluntar? Se întoarse spre el și îl atacă pe neașteptate.
Caius se feri cu ușurință.
- Furia te face vulnerabilă. Și adorabilă.
Aries scotea scântei pe ochi. Sabia șuieră pe lângă urechea lui Caius.
- Nu sunt vulnerabilă. se răsti fata.
Caius zâmbi și reuși să mai evite o lovitură, după care trecu la ofensivă. Coborî buzduganul cu forță, iar Aries abia avu timp să ridice sabia pentru a se proteja. Forța impactului o dezechilibră și Aries căzu pe spate, dezarmată. Nu apucă să recupereze sabia, căci Caius își aruncă arma și se repezi spre ea, apucând-o de mâini și izbind-o cu spatele de perete. Era imobilizată. Fețele lor erau la un centimetru distanță, îi putea simți respirația rapidă pe piele. Caius o privi sălbatic pentru o secundă și Aries nu mai opuse rezistență.
- Ești puternică. Dar nu te compari cu mine deocamdată. Mai ai de învățat. îi șopti Caius, mutându-și buzele periculos de aproape de ale ei.
Aries se abținu să nu îi spargă nasul cu fruntea. Strânse din dinți și afișă un zâmbet forțat. Se întinse la urechea lui și păru că vrea să îl sărute. Caius îngheță. Dar sărutul nu mai veni. În schimb, Aries șopti:
- Mișcă-te, Caius.
- De ce? Ți-e cald?
Caius râse. Aries își ridică genunchiul drept cu toată forța rămasă și îl lovi între picioare.
- Sper că te-am răcorit. spuse ea și plecă, cu coama de păr negru fluturând în urma ei.
Caius căzu, gemând și înjurând printre dinți.
*
Mai târziu, mult mai calmă, reflectă asupra conversației cu tatăl ei. Privirea dezamăgită din ochii lui îi rămăsese pe retină. De ce ar fi dezamăgit de ea? Își făcuse datoria.
- Am crezut că e moartă. Chiar am crezut că nu va trebui să intervin, spuse ea cu ochii ațintiți la podea, nu îndrăzni să îl privească în ochi știind că făcuse ceva ce îl dezonora pe tatăl ei în fața regelui.
- Probabil a fost o greșeală să te las să asiști la așa ceva, totuși credeam că ești pregătită, spuse Marele Preot preocupat acum de manuscrisul din fața lui.
- Dacă o omoram pe fata aia atunci nu crezi că zeul avea să ne pedepsească?spuse Aries, apropiindu-se. Chiar tu ai spus că e "mireasa" Lui și El trebuia să decidă dacă fata trăia sau murea!
Își ridică fața și îl privi în ochi pe tatăl ei. Își puse ambele mâini pe masa de lucru, lăsă la o parte furia ce îi cuprindea mintea ca o ceață neagră și îi explică cu calm:
- Nu am putut să o ucid, cel puțin nu de față cu El, regele nu are decât să vorbească cu zeul însuși dacă nu îi convine situația. Știu că vor exista consecințe și știu că poporul va afla eventual și o va lua razna. Dar ei trebuie să afle adevărul. Minciunile duc la mai multe minciuni și regele stă pe un tron făcut din fum și oglinzi.
- Aries! Nu mai vorbi niciodată așa, dacă nu vrei să fii acuzată de trădare. Tot ceea ce face regele e pentru binele regatului. Nu ai văzut încă lumea de afară. O oroare! Ar trebui să îmi mulțumești și mie, și regelui, dar și Zeului și să nu mai vorbești aberații. Uneori adevărul e mai dezastruos ca o minciună. Acum du-te, trebuie să fiu singur. Și îți poți lăsa aici insigna de gardă regală. Până ce eu și regele ne dăm seama ce vom face în privința încăpățânării tale.
Aries ieși fără să mai spună nimic și trânti furioasă ușa în urma ei.
Se hotărî că trebuia să facă ceva pentru a salva situația. Își părăsi camera fără să ia sabia cu ea. Fără să își dea seama ajunse în fața camerei Anyei. Intră fără să bată și se rugă în gând ca fata să fie singură. O văzu la fereastră, într-o cămașă de noapte subțire și albă, privind în gol. Cu pielea ei palidă și părul argintiu umed, părea o fantomă. Slăbise de când o văzuse ultima dată. Aries se gândi pentru o secundă dacă ceea ce urma să facă era într-adevăr lucrul corect. Își scoase cuțitul de la brâu și se apropie cu pași silențioși spre Anya.
Parcă simțind pericolul, Anya se întoarse fulgerător și o văzu. Dar nu urlă, nu se mișcă, o privi direct în ochi. Aries nu ezită, îi puse cuțitul la gât și apăsă.
- Fă ce trebuie să faci. vorbi Anya și închise ochii.
Un firicel de sânge roșu se prelinse pe gâtul ei subțire și alb. Aries încremeni. Chiar era dispusă să moară așa ușor? Și ce drept avea ea să îi ia viața? Nu era vreo zeiță. Și nici regele, nici tatăl ei nu aveau dreptul de a-i decide moartea.
- Am făcut lucrul corect. vorbi Aries cu voce tare. Nu voi ucide pentru minciunile altora.
Aruncă pumnalul și plecă val vârtej, iar Anya căzu în genunchi privind-o cum dispare în întuneric.
