Anya

18 2 0
                                    

  Zeul nu îi acordă vreo atenție pe tot parcursul discuției. Așezat pe divanul din camera lui Seth o privea drept în ochi pe Iryn, cu colțurile gurii ridicate într-un surâs care o înfricoșa. Iryn nu părea afectată, dar Anya își îi observă furia de pe chip pe care încerca să o controleze.

- Îl eliberezi pe Kai de legământ acum. Rana pe care ți-am provocat-o a fost destul de serioasă. Dacă el pățește ceva înțelegerea pică.

- O voi face. Poți spune ce vrei despre mine, dar cuvântul meu e cuvânt. Dar mai întâi vei face două lucruri pentru mine. Întâi vei ridica blestemul. Trupul acesta va muri în curând. Pot să îl salvez doar dacă îl părăsesc și folosesc o altă gazdă.

Fata-demon se încruntă. Anya se temu că urma să înceapă o nouă bătălie când Iryn se ridică și se sprijini amenințătoare de masă.

- Ce garanție am că nu îl vei lăsa să moară odată ce ridic blestemul?

- E simplu. Am nevoie de tine pentru ceva important. Dacă stai jos, taci din gură și mă asculți vei vedea că avem un obiectiv comun.

Iryn pufni, dar se așeză.

- O să deschid o ușă spre lumea de dincolo. Vreau să o folosesc pentru a salva o persoană dragă mie. Dar eu nu pot trece dincolo pentru că nu pot muri. Tu pe de altă parte... Ești cât se poate de muritoare, chiar dacă ai sânge de demon.

Arwin luă o pauză și scoase un obiect ce părea o piatră aurie la prima vedere. O puse pe masă și piatra începu să pâlpâie slab. 

- Ca să deschid ușa am nevoie de energie. Multă energie. Pe care am adunat-o de-a lungul anilor în această piatră. Dar mi-a fost furată cu ceva vreme în urmă. Ce vezi acum e doar o bucată mică. Restul bucăților sunt împrăștiate în lume. Cel mai probabil nu le voi găsi la timp.

- Cum plănuiești să deschizi ușa atunci? zise Iryn, încrucișându-și brațele peste piept.

- Un sacrificiu. vorbi Anya răspicat și pentru prima dată zeul se uită la ea.

Ochii lui îi răscoleau sufletul și inima începu să îi bată nebunește în piept. Nu știa dacă era din cauza fricii sau a sentimentelor pe care i le purta lui Seth.

- Frumoasa mea mireasă are dreptate.

Zeul rânji și își simți sângele cum îi îngheață în vene. Iryn cântări răspunsul lui Arwin în minte. Ar fi o ucis o lume întreagă dacă asta îi salva fratele.

- Un sacrificiu acordat mie în timpul Festivalului Secerii îmi va spori puterea și voi putea deschide portalul.
Și... Ca să nu spui că sunt nedrept... Îți vei putea aduce părinții înapoi dacă îi găsești acolo.

Anya își dori să spună ceva dar parcă zeul îi puse stăpânire pe voință.

- Am nevoie de timp să mă gândesc. Anya, fii cu ochii pe el. Sunt în camera de alături, nu îți fie frică. spuse Iryn și ieși val vârtej din cameră.

Zeul își întinse picioarele pe divan și își lăsă capul pe spate. Dinții îi erau dezveliți într-un zâmbet malițios. Tăcerea umplu camera și Anya se simțea din ce în ce mai incomod, stând în colțul ei de lângă geam, privindu-l. Se temea de el, dar era îndrăgostită de Seth. Știa că nu era mort.

- Dacă vrei să spui ceva, spune. Nu te mai holba așa la mine. Îmi dai fiori.

Vocea lui, la fel ca în noaptea sacrificiului o făcu să își piardă controlul. Se așeză pe cel mai apropiat scaun și lăsă lacrimile să i se prelingă pe obraz.

- De ce... De ce nu m-ai ucis în acea noapte? E doar o coincidență că l-ai ales pe Seth drept gazdă? Sau încerci să îmi provoci și mai multă teroare decât ai făcut-o deja? Ce vrei de la mine?

Încremeni când două mâini reci îi atinseră obrajii și îi șterseră lacrimile.
În genunchi în fața ei, zeul arăta acum mai mult ca cel pe care îl iubea. Un singur lucru îi deosebea. Ochii lui Seth nu fuseseră nicicând atât de reci precum ai celui din fața ei.

- Fată prostuță. Normal că nu vreau să te terorizez. Am pregătit ceva special pentru tine. Doar așteaptă... Și ai să vezi. îi șopti el în ureche. 

- Fă ce vrei cu mine. Dar salvează-i viața lui Seth. El... E o persoană bună. Nu merită să moară. reuși ea să rostească cu glasul sugrumat.

- O să mă mai gândesc. Dacă mă asculți, o să trăiască... Dar va trebui să faci exact cum îți spun.

                                *

Arwin pecetlui înțelegerea cu sânge. Când zeul plecă, Iryn o luă la întrebări. Pesemne îi observase chipul lipsit de emoții și realizase că ceva se întâmplase.

  - Nu vreau să vorbesc. O să chem o slujnică să îți pregătească o baie. Nu poți dormi aici mirosind așa.

- Nu e o idee bună, sunt căutată, ai uitat? Dacă cineva îi spune reginei că sunt aici, amândouă vom avea probleme. vorbi Iryn cu ochii fixați asupra ei.

Anya luă clopoțelul de pe masă și sună din el.

- Nu îți face griji. Zeul s-a ocupat de toate. E și în interesul lui să ne protejeze.

Illyn intră în cameră și rămase pironită în prag, cu șocul întipărit pe față. Anya o prinse de braț și îi făcu semn să nu țipe. Îi povesti pe scurt ce se întâmplase.

- Dar... Dar... Domnița mea...

- Ai încredere în mine, Illyn, te implor.  Nu vrei să îl superi pe zeu, nu-i așa?

Tânăra slujnică înghiți în sec și acceptă tacit.

- Veniți cu mine, domniță. i se adresă lui Iryn cu teamă și fata o urmă, ezitând.

Rămasă singură, Anya oftă și își acoperi fața cu mâinile. Ce îi spuse Arwin îi răsuna în cap asemenea unui ecou. Prețul cerut în schimbul vieții lui Seth era uriaș. Nu era sigură că ar fi putut trăi cu așa ceva pe conștiință. Ca să deschidă poarta Arwin voia să sacrifice întreg regatul de Festivalul Secerii.

Când Iryn se întoarse o găsi cufundată în gânduri, privind pe fereastră către grădinile aromate ale reginei. Anya o analiză din cap până în picioare și afișă un surâs.

- Arăți ca o domniță de la curte. Nu sunt sigură că te-ar recunoaște cineva daca te-ar vedea umblând prin palat.

Iryn purta o rochie de catifea albastră care contrasta puternic cu părul proaspăt vopsit negru. Slujnica îi pudrase cicatricea de deasupra ochiului și abia dacă se mai vedea.  Fata demon își ridică mânecile lungi ale rochiei și îi arată cuțitele ascunse cu o expresie jucăușă pe chip.

- Ar purta vreodată o domniță de la curte așa ceva?

Anya zâmbi cu jumătate de gură.

- Trebuie să îți spun ceva. Zeul... Te-a mințit.

- Știu.

- Poftim? Cum ți-ai dat seama?

- Îl cunosc. Obișnuiam să îl numesc tată. Zeu, demon, om. Toți mint. Singura persoană care nu m-a mințit niciodată e Kai. Știu bine ce vrea să facă zeul. Are nevoie de sufletele lor pentru a deschide poarta.

- Atunci de ce ai acceptat?

- Ți-am spus că îl voi ucide pe nenorocit, nu? Îl voi salva pe Kai. Îl voi salva și pe Seth dacă tu ești convinsă că încă trăiește. Și vom salva acest regat. Împreună.

Iryn îi întinse brațul. Anya zâmbi printre lacrimi și făcu la fel.

- Am încredere în tine. 

Ucigașii De ZeiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum