- Unde e sora ta, băiete?
Bărbatul din fața lui refuza să vorbească sau să își șteargă zâmbetul nenorocit de pe față. Biciul pocni din nou și sfâșie carnea de pe spatele prizonierului, lăsând o dâră de sânge în urmă.
- Dacă îmi spui, o voi aduce înapoi în viață. Nu are rost să muriți amândoi.
Igor știa că toate amenințările erau în van. Îl torturase încontinuu în ultimele ore, dar nu dădea semne că ar ceda. Caracterul puternic de care Kai dădea dovadă îl impresiona pe general, dar nu schimba faptul că din cauza lui și a surorii sale, Amara era în pericol.
- Femeia pe care vrei să o protejezi e un demon. Te folosește, la fel cum ne-a folosit pe noi ca vinovați pentru moartea regelui. Ești doar un pion.
Kai vorbi rar în timp ce îl privea în ochi. Părea mai mult decât sigur de ceea ce spunea. Igor aruncă biciul deoparte și își suflecă mânecile.
- Nu mă poți întoarce împotriva reginei mele.
Kai izbucni în râs.
- Ce ți-a promis? Glorie? Bogăție? Poate ți-a promis că te va face rege?
Igor nu răspunse.
- Poate s-a urcat în patul tău? Și-a declarat dragostea eternă?
Igor își strânse mâinile în pumn.
- Înțeleg. E femeia pe care o iubești. De aceea nu mă vei crede. Până nu vei vedea cu ochii tăi. Uite cum facem: îți spun unde e sora mea dacă vei face ceva pentru mine.
- Ce anume?
- Caută în desaga mea, știu că e la gărzile tale. Acolo o să găsești un lanț subțire de argint. Dăruiește-l reginei tale și vezi ce reacție va avea.
Igor simți îndoiala care se încolăcea în jurul inimii sale asemenea unui șarpe.
- La ce ar trebui să mă aștept? Îi cresc coarne și aripi de liliac?
Bărbatul își rostogoli ochii peste cap.
- Te credeam mai inteligent, generale. Nu așa arată demonii de rang înalt. Lanțul e de argint, dacă îl ia în mână o va arde. Dacă refuză să îl primească îți vei primi răspunsul.
Igor se apropie de prizonier și îi aruncă o privire rece.
- Și dacă mă minți?
- Atunci...
Kai îl înfruntă cu aceeași strălucire glacială.
- Ești liber să faci ce vrei cu mine. Și bineînțeles, îți spun unde se ascunde Iryn.
*
Regina veghea la căpătâiul regelui, alături de alte preotese și tinere doamne de la curte. Alături de ea o recunoscu pe tânăra fată de care Seth era obsedat în ultima vreme, Anya. Își odihnea mâna pe umărul reginei, într-un gest de consolare. Un miros ciudat umplea camera și Igor se întreba dacă venea de la lumânările mari de seu sau de la cadavrul răposatului.
Când îl văzu, regina se ridică grațios și veni spre el. Nu purta bijuterii, rochia îi era neagră și simplă, fața îi era îndurerată și Igor recunoscu în sinea lui cât de bine își juca rolul de văduvă.
- Generale... S-a întâmplat ceva ce necesită atenția mea urgentă?
- Trebuie să îți arăt ceva. În privat, dacă se poate.
Regina se întoarse spre fete și le făcu semn să plece. Când nu mai rămase nimeni își făcu curaj să vorbească.
- Încă nu am găsit-o pe sora vânătorului. Dar ți-am luat un cadou.
Ezitând, își strecură mâna în buzunar și își înfășură lanțul în jurul degetelor.
- Igor. Singurul cadou de care am nevoie acum e să îți faci treaba. Femeia aceea e un pericol pentru toți, mai ales pentru mine.
Tonul reginei era aspru.
- Știu deja unde e. Voi merge după ea. minți bărbatul. Dar am vrut să îți dau asta înainte.
Îi arătă lanțul. Zâmbetul reginei era rigid.
- Igor...
- Vino, lasă-mă să ți-l pun. M-am gândit... M-am gândit mult și mi-am amintit că niciodată nu ți-am dăruit ceva special. Vreau să știi cât de mult te iubesc, Amara.
O urmări atent. Maxilarul femeii era încordat și ochii îi erau întunecați de furie. Dar se abținu.
- Și eu te iubesc, Igor. Dar realizezi ce faci? Suntem la doi pași de soțul meu mort. E lipsit de respect, până și pentru tine.
O prinse de braț și o ținu strâns.
- Nu ți-a păsat înainte de astfel de lucruri. Nu te preface că îți pasă acum.
- Igor!
Un sentiment neplăcut îl învălui pe general.
- Amara. Ia afurisita de bijuterie.
Pe chipul ei se așternu disprețul.
- O să mă obligi?
- Fă-o. Acum.
Regina încercă să își elibereze brațul, dar Igor o strângea ca o menghină.
- Mă rănești, Igor... Te implor... Dă-mi drumul. Îl voi lua, dacă insiști atât de mult.
Bărbatul o eliberă, iar ea se smulse și îl împinse cât colo. Scoase un strigăt și gărzile nu ezitară să intre alarmate.
- Știu ce încerci să faci. Nu mă mai atinge niciodată sau vei plăti cu capul.îi șopti ea, apoi se întoarse către soldați. Luați-l și aruncați-l în temniță. Și-a pierdut mințile și crede că poate profita de văduva regelui.
Continuă să strângă colierul între degete când fu aruncat în celulă. Kai îl salută cu un zâmbet superior.
