În camerele de la palat servitoarele îi aduseră rochiile de vară, bijuteriile și pantofii. Vindecătorii regali se temeau că boala regelui era contagioasă și era mai bine să stea departe de el. Îi convenea acest fapt. Nu îi mai suporta văicărelile neputincioase.
Servitoarea o ajută să se îmbrace și îi pieptănă părul negru și lung. Marele Preot o aștepta în sala tronului. Nu era deloc de acord ca "mireasa" zeului să rămână alături de fratele ei. Dar piesele trebuiau să rămână la locul lor, așa că regina își cântări bine vorbele când îl văzu.
Stătea în picioare, cu umerii aplecați și privirea îngândurată. O auzi intrând și se întoarse, făcând o plecăciune.
- Maiestate...
- Te ascult.
Bărbatul își trecu o mână peste frunte. Apoi trecu direct la subiect.
- Maiestate, dacă lume o să afle că fata trăiește o să se revolte. Deja sunt anumite zvonuri... Mă tem că vor fi repercusiuni pentru că fratele Maiestății Tale a îndrăznit să o scoată din turn fără permisiunea mea sau a zeului.
Regina se abținu să nu îi râdă în față. Fratele ei nu avea nevoie de permisiune.
- Iertați-i impertinența, Mare Preot. Fratele meu face mereu ce poftește.
Îi aruncă un surâs slab. Preotul ezită să continue. Regina se așeză pe tron și îl fixă cu privirea.
- Știu că ai trimis-o pe Aries în căutarea unui leac. Dar degeaba. Regele nu va trăi.
Urmări expresia preotului transformându-se din surprindere în teroare.
- În tot acest timp... Ați plănuit să-l ucideți!
Regina pufni disprețuitoare.
- Are puterea unui zeu de partea lui și el se mulțumește cu un singur regat și un singur popor. Vreau să schimb asta. O să fac o lume mai bună pentru toți. Dar mai întâi,o să îi îngenunchez și o să le arăt ce înseamnă un conducător puternic.
- Maiestate nu vă lăsați orbită de asemenea idealuri... Rhynia nu e un popor cuceritor, nu am fost niciodată...
- Vom fi. Voi face din Rhynia cel mai mare imperiu văzut vreodată și zeul va sprijini acest vis al meu.
- Nu voi lua parte la așa ceva. Războiul înseamnă sânge. Iar Maiestatea Ta vrea sângele a mii de nevinovați.
Zâmbetul diabolic al reginei îl făcu pe preot să își regrete vorbele.
- Zeul nostru vrea sânge. Și eu i-l voi oferi.
Brusc preotul simți o prezență familiară. În sala tronului o siluetă masculină își făcu apariția. De data aceasta zeul arăta mult mai uman ca în noaptea sacrificiului. Era îmbrăcat elegant, în negru și părea un nobil de la curte. Cu excepția ochilor care nu erau deloc umani. Și a părului alb ce îi ajungea până la talie. Zeul îl fixă cu privirea pe preot și acesta simți cum îl părăsește voința. Căzu în genunchi.
- Nu te teme, muritorule. M-ai slujit cu credință până acum și nu am uitat toate ofrandele aduse.
Vocea zeului era ca un tunet ce reverberă în sală. O ignora complet pe regină.
- M-am decis să îmi extind bunăvoința. Această muritoare mi-a dovedit că voi fi acceptat și de alte nații. Dar unele mă vor renega la început. De aceea, voi avea nevoie de supuși loiali. Pentru a-mi răspândi puterea și a-i face pe oameni să înțeleagă că nu sunt un cuceritor. Ci un eliberator.
Preotul încercă să protesteze slab.
- Ce se va întâmpla cu oamenii care au zeii lor, cultura lor...
- Zei falși și culturi false.
Regina se ridică și se apropie de preot.
- Nu există ființe mai puternice ca zeul nostru. Vei alege acum dacă îl slăvești în continuare sau mori continuând să fii loial unei lumi vechi și unui rege slab.
- Zeul meu este și regele meu. spuse Marele Preot cu jumătate de glas.
Regina zâmbi satisfăcută. Zeul afișă o grimasă ce semăna a surâs.
- Atunci ridică-te. Ești unul dintre eliberatori acum.
*
Înapoi în camerele ei, regina se bucură de o baie caldă și un pahar de vin. Deși o înfuria aroganța zeului, decise să păstreze tăcerea. Îi găsise punctul vulnerabil. Fata. Și atâta vreme cât ea era lângă fratele ei, zeul putea fi controlat. Îmblânzit chiar, spera ea. Dar până atunci avea alte planuri care aveau prioritate. Ieși din apă și se înfășură într-o blană de vulpe albă și îi ordonă servitoarei să îl cheme pe Igor.
Generalul nu ezită să apară. O admiră din cap până în picioare și își înghiți saliva.
- Am auzit că ai chestiuni urgente de discutat cu mine, regina mea.
Regina își descoperi trupul, lăsând blana să cadă la podea. Igor o sorbea din priviri.
- Am. Dar mai întâi...
Se duse către el și îl sărută sălbatic.
