Un ciocănit slab îi întrerupse gândurile și o aduse la realitate. Înainte să apuce să răspundă, Caius intră, afișând un zâmbet de o nesimțire totala care o scoase din minți. Era ultima persoană pe care voia să o vadă. Îl pironi cu privirea, dorindu-și foarte tare să își înfășoare mâinile catifelate în jurul gâtului lui și să strângă cu putere până fața lui stupidă se va face purpurie.
- Sper că nu ești dezbrăcată. vorbi el rânjind.
- După cum poți vedea, spre dezamăgirea ta nu sunt.
Dar rochia neagră de catifea pe care o purta nu reușea să îi ascundă în totalitate silueta zveltă și picioarele lungi, măslinii care ar fi înnebunit orice bărbat. Caius observă și el toate aceste detalii, iar ochii lui negrii, flămânzi o studiau, făcând-o să se simtă incomod.
- Ai de gând să te holbezi toată noaptea? Spune-mi de ce naiba ai venit la ora asta!
Glasul ei răspicat îl făcu să tresare. Caius își drese vocea și privi în pământ.
- Marele Preot te așteaptă în camerele lui. Cred că știi despre ce este vorba.
- Pot să presupun.
Aries se ridică de pe divanul unde stătuse până atunci. Rochia îi ajunse deasupra genunchilor și Caius înghiți în sec.
- Știu și eu drumul spre Turnul de la Răsărit. Poți pleca acum.
Caius ieși spășit și Aries oftă ușurată. Se îmbrăcă în uniforma neagră a gărzilor, își luă sabia proaspăt curățată și o băgă în teaca ce îi atârna pe șold. Sabia o făcea mereu să se simtă în siguranță, o ajuta să își adune curajul. Bănuia care era motivul pentru care preotul o chemase, dar nu îndrăznea să zăbovească prea mult asupra lui.
*
Tatăl ei, Marele Preot o punea la încercare. Nu mulți aveau onoarea de a asista la apariția zeului, cu excepția regelui, a Marelui Preot și a unei gărzi regale. Ea fusese aleasă pentru a-i proteja pe cei dintâi, dar în același timp trebuia să îi demonstreze tatălui său și regelui că merită să rămână în gardă. Simțea o responsabilitate enormă pe umerii ei și totodată era ușurată că i se oferise o șansă să le arate de ce era capabilă.
Însă nimic nu o pregătise pentru ce avea să urmeze.
Lumina învăluia pădurea, iar lui Aries i se părea că imaginea era ruptă din iad. Fetele erau înlănțuite în jurul altarului de piatră aflat într-un cerc de stejari înalți, înecați în umbre întunecate. Luna era singura sursă de lumină, pe lângă cele două torțe roșiatice folosite de rege și de preot.
Aries le privi pe cele douăzeci și una de fete cu atenție. Niciuna nu părea speriată. Se rugau în șoaptă. Rochiile colilii fluturau ușor în adierea vântului de vară. Cu părul lor împletit cu frezii albe și pielea strălucitoare unsă cu uleiuri speciale, ele păreau niște zâne desprinse din poveștile vechi. La semnul subtil al tatălui ei, le eliberă din lanțuri. O liniște sinistră coborî treptat peste pădure, ca un văl negru pe fața unei văduve. Aerul părea dintr-o dată mai rece. Cei trei cai, aflați la câțiva metrii mai departe de altar, începură să fornăie și să lovească violent pământul cu copitele. Aries se apropie încercând să îi calmeze, când dintre copaci ieși un bărbat suspicios. Se postă în fața regelui și a Marelui Preot și își scoase sabia, dar preotul îi puse o mâna pe braț, oprind-o.
- Retrage-ți sabia, fiica mea. Nu e dușmanul nostru.
Străinul îi aruncă un zâmbet malițios care o îngheță. Sabia îi alunecă înapoi în teacă cu un clinchet de metal. Fără să vrea ochii îi rămăseseră fixați pe chipul bărbatului. Era de o frumusețe neomenească, iar trăsăturile dure, dar totodată rafinate ieșeau în evidență în ciuda luminii slabe din jur. Părul lui de culoarea abanosului îi ajungea până la talie și era în contrast cu pielea lividă de mort a chipului său.
Doi ochi albaștrii ca două planete îndepărtate și reci o studiau la rândul lor. Aries își feri privirea rapid, simțind o apăsare ciudată pe piept. Fetele îl înconjurară chicotind, fermecate de înfățișarea lui misterioasă. El le vorbi în șoaptă, iar drept răspuns se auzi un urlet jucăuș din partea lor. O luă de mână pe una dintre tinere și îi sărută încheietura, galant ca un prinț ce își întâlnește aleasa. O strânse la piept ca pe o iubită pierdută și regăsită, îi mângâie obrajii și îi sărută fruntea. Aries observă cum mână lui urcă și coboară pe trupul fetei și se oprește pe gâtul ei fragil și alb.
Apoi, dintr-o dată se trezi din vrajă. Se auzi un pocnet slab și capul fetei i se rostogoli la picioare. Aries simți greața copleșind-o, dar se stăpâni. Teroarea puse stăpânire pe fete și le văzu împrăștiindu-se prin pădure ca o turmă de oi, atacată de lup. Marele Preot o prinse de mână. Nu părea afectat de priveliștea din fața lui.
- E timpul să plecăm. A început vânătoarea.
