Ucigașii De Zei

Igor

  Nu se ferea să o soarbă din priviri pe fata-demon, dar când o văzu pe regină stând pe tron, acoperită în satin și ametiste, lumea dispăru din jurul lui. Era la fel de frumoasă ca întotdeauna. Cu eleganță, regina se ridică și îi oferi mână, iar Igor o sărută, inspirând adânc mirosul puternic de lavandă.
- Generale... Am fost anunțată că ai avut o problemă urgentă de discutat cu regele. Din păcate, nu e disponibil. Dar eu sunt și te voi asculta așa că spune-mi de ce îmi aduci doi oameni înlănțuiți în timpuri de pace?
Regina îi examină din ochi pe cei doi frați cu o expresie neutră.
- Acești... oameni cum îi numește Domnia Voastră m-au atacat cu sânge rece într-un han nu departe de aici. Fata e fie demon, fie și-a vândut sufletul vreunuia. Aproape m-a ucis noaptea trecută.
Iryn nu arăta vreo emoție, dar fratele ei își strânse pumnii.
- Dacă nu ai fi ofensat-o, nu aș fi fost nevoit să îi protejez onoarea. Îmi pare rău să te informez, generale, dar nu toate femeile sunt târfele tale.
Igor își dezveli dinții, gata să îl pună la locul lui.
- După cum văd sunt doar doi trecători. Și la cum te cunosc, sigur ai făcut ceva să provoci cearta. zise regina și îi zâmbi slab lui Igor.
- Maiestate...
Igor încercă să îi explice, dar regina îi făcu un semn. Femeia se postă în fața lui Iryn, care era în continuare impasibilă.
- Arăți ca o tânără normală. Cum ai reușit să dobori un bărbat precum generalul nostru? Ești într-adevăr un demon?
Tânăra se schimonosi auzind cuvântul.
- Suntem vânători de demoni. Sunt antrenată de mică să lupt, iar generalul era atât de beat că și fără antrenament l-aș fi bătut măr.
Regina scoase un râset cristalin.
- Ce spui tu are sens... Totuși în regatul meu nu există asemenea creaturi ale întunericului. Suntem protejați de zeul nostru.
Vocea reginei era atât de caldă când vorbea despre zeu încât Igor se simți pe dată gelos.
- Demonul pe care noi îl căutăm e diferit, Maiestate. Se ascunde cu ușurință printre oameni. Poate să fie oricine și viețile tuturor celor din regat sunt în pericol.
Iryn era calmă și politicoasă, iar regina părea că era convinsă de răspunsurile ei.
- Înțeleg. Atunci, permite-mi să îmi cer scuze în numele generalului meu și vă invit pe amândoi să stați aici și să investigați în continuare. Vreau să fac tot posibilul să vă ajut pentru că e de datoria mea de regină să protejez regatul până la urmă.
Făcu un semn și soldații le îndepărtă lanțurile sub privirile mirate ale lui Igor.
   Așteptă până oamenii părăsiră sala tronului și o prinse pe regină de braț. O trase spre el și o sărută pasional. Îi mușcă buza de jos cu putere. Regina gemu și se îndepărtă rapid.
- Nu aici, Igor! Vino!
Tonul ei poruncitor îl făcu să ia foc. O urmă până la coridorul secret și apoi în camera ascunsă de la capătul coridorului, unde mai fusese de atâtea ori. Odată ajunși, trase de corsetul reginei atât de puternic că materialul se sfâșie. Regina își înfipse unghiile în gâtul lui.
- Mă bucur atât de mult că te-ai întors... șopti ea.
- Serios?
Igor își strecură o mână în spatele ei și trase de panglica strânsă a rochiei. Îi dezveli umerii albi și clavicula și o acoperi cu sărutări înfocate.
- Așteaptă!
Igor se opri înmărmurit.
- Care e problema? Credeam că te bucuri că mă vezi.
- Mă bucur Igor.
Regina se îndepărtă de el și își trase rochia înapoi pe umeri. Fața ei era total schimbată. Ochii ei albaștrii erau reci.
- Ce s-a întâmplat, Amara? Nu m-ai respins vreodată până acum. Nu mă mai iubești.
Lui Igor îi venea să urle. Regina clătină din cap.
- Nu e asta. Te iubesc, știi asta.
- Atunci? Spune-mi.
Igor o prinse de mâini și o forță să îl privească în ochi.
- Știi că aș face orice pentru tine. Spune-mi ce te deranjează.
Femeia ezită.
- Regele... Vrea un moștenitor... Nu știu cât de mult putem continua asta Igor...
Igor simți că cerul se prăbușește peste el. Știa că asta urma să se întâmple. O iubea pe Amara în secret, nici măcar Seth nu știa. O iubea de când erau toți trei copii și se jucau împreună în curtea conacului. Când Igor aflase că tatăl ei o promisese regelui, se duse la ea și îi mărturisise iubirea. Dar Amara avea simțul datoriei. Nu își putea trăda tatăl. Însă fusese de acord să își trădeze soțul și să îl facă pe Igor amantul ei. Gândul că regele îi fura și această ultimă cale de a fi cu femeia iubita îl înfurie pe Igor.
- Nu vreau să te pierd, Amara. O să lupt pentru tine până la ultima picătură de sânge. Prefer să mor decât să nu te mai ating vreodată.
Amara îi zâmbi.
- Sentimentul e reciproc, Igor. De aceea... regina deveni serioasă. De aceea am planul perfect de a-l ucide pe soțul meu.