Mâinile îi erau roșii de sânge și nu își amintea al cui era.
Se afla în camera lui de la conac.Pe patul lui cu așternuturi moi din catifea. Fereastra era deschisă și mirosul florilor din grădină plutea în aer. Perdelele din tafta mov erau trase în lături și Seth văzu pe cerul senin al nopții luna strălucind roșiatic. Auzi vocea mamei lui și dădu să se ridice. Dar se opri.
Amara intră pe ușă. Arăta din nou ca la șaisprezece ani, mică, subțire și fragilă. Ochii ei albaștrii-violet îl priveau compătimitor.
- Nu ar trebui să fii aici, Seth. El e acum liber și știi ce înseamnă asta. Cineva o să moară.
Seth clătină din cap.
- Nu știu despre ce vorbești, surioară... Cine e el? Ce mi se întâmplă?
Fata îl prinse de mâini.
- Trezește-te. Te-a trimis din nou in lumea viselor. Nu vrea ca tu sa vezi ce urmează să facă. Te rog... Trezește-te Seth!
Bărbatul tresări. Nu era posibil sa fie acolo. Era lângă Anya, la palat. Cum ar fi putut ajunge la conac într-un timp atât de scurt? Și de ce Amara arăta mai tânără decât era? Mintea lui îl înșela din nou. Seth se ridică în picioare și văzu negru în fața ochilor.
- Ce mi s-a întâmplat? o întrebă pe sora lui.
- Zeul... Te folosește din nou. Nu are un corp uman așa că îl "împrumută" pe al tău oricând vrea. Când o să te trezești, nu o să îți mai amintești nimic. Dar trebuie să încerci!
Seth avea strania senzație că nu era prima dată când venea aici. Amara păru că înțelege și își plecă fruntea îngrijorată.
- Nu e prima dată când o face. Am mai avut conversația asta de multe ori înainte. Trebuie să te fac să îți amintești. El... O să mă rănească când se întoarce și află că te-am găsit iar.
Mâinile lui Seth se încleștară. Nu înțelegea acel loc, dar ce știa cu siguranță era că nu îi va permite nimănui să se atingă de sora lui.
- Spune-mi unde îl găsesc. vorbi el calm, încercând să nu o alarmeze pe copilă.
- A trecut de cealaltă parte. În lumea reală. Ce vedem acum... E doar o plăsmuire. O închisoare. Unde el e prizonier. Dar pentru că a făcut o înțelegere cu mine... Poate să treacă dincolo oricând dorește. Bineînțeles, rămâne în corpul tău. Îmi pare rău, Seth. Nu trebuia niciodată să accept... A promis că o va salva pe mama...
Amara izbucni în plâns. Seth o îmbrățișă.
- Spune-mi tot, Amara. Și spune-mi cum îl pot distruge.
*
Primul lucru pe care îl auzi când se trezi fu ploaia. Stropi grei, furioși, răpăiau pe acoperișul palatului, parcă încercând să spele păcatele oamenilor care locuiau în el. Întinsă lângă el, cu mâinile pe pieptul lui, Anya respira încet. Încă dormea. Cămașa de noapte de culoarea levănțicii îi dezvelea umerii albi. Seth încercă să își aducă aminte cum ajunse în pat cu ea, dar nu reuși. Singurul lucru care îi veni in cap fu un vis ciudat în care sora lui era prizonieră în lumea unui zeu.
Coborî din pat, silențios ca o pisică, nedorind să o trezească pe Anya. Se îmbrăcă fără să mai cheme slujitorii să îl ajute și ieși. Se îndreptă cu pași repezi spre camerele reginei. Ceremonia funerară avea loc în acea seară și în palat persista o liniște morbidă de când regele trecuse în lumea spiritelor. Holurile lungi erau bântuite doar de fantomele răposaților. Până și camerele reginei erau goale. Nici măcar un slujitor nu întâlni pentru a întreba de sora lui. Un presentiment teribil puse stăpânire pe Seth.
O găsi în sala tronului, așezată pe locul în care regele obișnuia să stea pentru a-și asculta supușii. Purta o rochie neagră, simplă și un văl de dantelă de aceași culoarea îi ascundea fața. Ochii ei ca două flăcări reci îl ardeau.
- N-am nevoie de condoleanțele tale, Seth. vorbi ea pe un ton indiferent.
- Știu. Nu pentru asta am venit.
Seth se apropie timid de tron și îngenunche în fața surorii lui.
- Am venit să îmi cer iertare.
Amara nu schiță vreun gest.
- Te-am abandonat de când mama a murit. Erai atât de mică și fragilă și eu te-am părăsit. Am preferat să mă ascund de probleme, pe când tu le-ai înfruntat mereu singură. Îmi pare rău, Amy. Nu am fost fratele și protectorul de care aveai nevoie.
Sora lui rămase impasibilă, dar Seth nu cedă.
- Lasă-mă să te ajut, Amy. Știu despre înțelegerea ta cu zeul.
Un zâmbet amenințător se întinse pe fața ei.
- Despre ce vorbești?
- Nu te preface cu mine, surioară. Nu are rost.
Seth se ridică în picioare. O prinse de mână și tresări când îi atinse pielea înghețată.
- Te va face regina peste un munte de cadavre. Nu îl asculta.
Fața Amarei era atât de schimonosită acum, părea un demon smuls din tenebrele infernului. Seth își învinse nevoia de a o lua la fugă și îi înfruntă privirea glacială.
- Mi-ai vândut sufletul pentru putere, dar tot surioara mea rămâi. Știu cum putem să îl distrugem. Împreună. Lasă-mă să te protejez măcar de data asta.
Regina scoase un pumnal dintre faldurile rochiei. Când lama cuțitului i se înfipse în abdomen, Seth icni, dar nu se retrase. Sânge cald începu să picure pe podeaua albă din marmură.
- Sunt deja regină, Seth. îi spuse ea și răsuci cuțitul. Vreau să fiu o zeiță.
