Tunelurile subterane ale palatului miroseau a excremente și erau împânzite de șobolani de mărimea unor pisici. Iryn își acoperi nasul cu mâneca și trecu peste un cadavru de câine pe jumătate descompus. Coti la dreapta sperând că ieșirea nu era departe. Se împiedică și căzu în apa murdară. Torța i se stinse și harta pe care o furase din camera gărzilor se udă, devenind indescifrabilă. Blestemând, Iryn sări în picioare. Își adaptă rapid ochii la întuneric și se sprijini de peretele tunelului. Însă cum îl atinse, piatra începu să se miște și dezvălui o ușă de fier.
Iryn o deschise precaută. Camera părea goală la început și fata aproape răsuflă ușurată, când o lovi un miros puternic pe care îl recunoscu imediat. Simți atingerea rece a unui cuțit pe gât. Ridică mâinile încet, arătând că nu e înarmată.
- Cine ești? o întrebă un glas slab de femeie. Cum ai ajuns în camera mea?
Tânăra observă că degetele celei care o atacase tremurau slab pe mânerul cuțitului. Se hotărî să nu o atace. Cel mai probabil, avea gărzi în fața ușii și dacă ar fi strigat nu le-ar fi luat mult să o găsească. Își drese glasul și vorbi în șoaptă.
- Te rog, nu îmi face rău. Am ajuns aici din întâmplare. M-am pierdut pe un coridor secret. Te rog... Sunt doar o biată slujnică...
- Minți. Nu arăți ca una. Pari... Nu ești cumva... Cea care l-a asasinat pe rege?
Femeia nu apucă să strige. Iryn se răsuci, o apucă de braț și îi smulse cuțitul. Îl îndreptă spre pieptul ei și îi făcu semn să tacă.
- Nu am asasinat pe nimeni. Fă cum îți spun și rămâi în viață. Dacă țipi, te ucid chiar acum. Nu vreau să o fac. Dar dacă sunt nevoită, nu voi ezita.
Fata încuviință. Mâinile îi tremurau, însă nu se lăsa controlată de frică.
- Nu voi țipa.
- Bun. Acum, spune-mi te rog în ce cameră am ajuns.
- Acestea sunt apartamentele lordului Seth, fratele reginei.
Iryn îi observă ezitarea înainte de a răspunde.
- Și tu cine ești? Miroși ca un demon. Dar nu ești.
Tânăra se încruntă.
- Dacă eram, nu m-ai fi dezarmat așa ușor. Și tu miroși a rahat.
Iryn rânji. Fata îi aducea aminte de Kai. Îi întinse cuțitul.
- Numele meu e Iryn.
- Anya.
Îi strânse mâna mică și subțire. Iryn își aminti că slujnicile vorbeau în șoaptă despre o "mireasa" a zeului și se întrebă dacă Anya era. Nu apucă să își confirme teorie pentru că ușa camerei se trânti de perete și un bărbat înalt și impunător își făcu apariția. Iryn presupuse că acesta era fratele reginei.
- Seth...
Iryn o privi pe Anya cum își aruncă brațele în jurul lui. Dar el nu o îmbrățișă înapoi. Îi luă o secundă să realizeze. Își trase săbiile.
- Anya, pleacă de lângă el. Acela nu e Seth.
Fata se întoarse și îi aruncă o privire confuză.
- Despre ce vorbești? El...
Anya se opri și îl cercetă pe bărbatul din fața ei cu mai multă atenție. Observă pata de sânge de pe cămașa lui ruginie și icni, acoperindu-și gura cu mâinile.
- Ești rănit... Cum... Cum s-a întâmplat asta? Vino, trebuie să te întinzi, trebuie să chem un vindecător...
Îl prinse de mână, dar bărbatul i-o îndepărtă cu dispreț.
- Noua ta prietenă are dreptate. Iubitul tău e mort și eu i-am luat locul. Poate îți vei aminti de mine dacă nu mai arăt așa.
Bărbatul își prinse fața în mâini și cele două femei urmăriră cu teroare cum unghiile îi sfâșiară complet chipul până când rămase doar carne și sânge. Anya se retrase câțiva pași în spate. Iryn își simți mușchii încordându-se. În fața lor, zeul rânjea sadic.
- V-a fost dor de mine?
Păși în direcția Anyei, dar Iryn se postă protector în fața ei.
- Arwin. În sfârșit ne întâlnim din nou.
Un sunet gutural umplu camera. Bărbatul râdea fără să pară amenințat de armele îndreptate de Iryn în direcția lui.
- Ai crescut atât de mult, Ryry.
Fata îl scuipă.
- Nu îmi spune așa, bestie. Ți-ai pierdut șansa în ziua în care mi-ai ucis familia și m-ai transformat într-un monstru asemenea ție.
- Dar îți place puterea aceasta monstruoasă, nu-i așa? Câți demoni ai ucis folosindu-te de darul meu? Câți oameni ai salvat? Neagă oricât vrei, eu voi știi mereu adevărul. O iubești. Așa cum m-ai iubit pe mine.
- Nu meriți nici măcar ura mea. Dar nu îți face griji. Când o să știu că suferi în iad pentru crimele tale, poate te voi ierta.
Îl atacă, rostind o incantație pe care Kai o învățase. Săbiile gemene scânteiară încântate de gustul sângelui, dar Arwin nici nu clipi când lamele îi crestară pieptul.
- Nu poți face rău unui cadavru. Sufletul meu e etern și nu ai cum să îl distrugi...
Iryn zâmbi încrezătoare când el se opri din vorbit și își trecu o mână peste răni.
- Nu sunt săbii obișnuite. Sunt făcute din oasele demonilor pe care i-am ucis și îmbibate cu sângele meu demonic. Și nu te obosi încercând să fugi din corpul ăsta. Am pus o vrajă pe tine, bastardule.
Arwin se prăbuși cu șocul întipărit pe față. Iryn era gata să îl decapiteze când Anya sări în fața lui cu brațele întinse.
- Te rog, nu o face. O să îl omori și pe Seth odată cu el!
- Am venit aici să ucid un monstru și asta voi face. El și sora lui... Nu ai idee câte atrocități au comis. Nu mai sunt oameni de multă vreme.
Fata își scutură capul cu lacrimile șiroind pe față.
- Nu... Nu poate fi adevărat. El... El m-a salvat...
- Anya! Mișcă-te sau te ucid și pe tine. Nu știi pe cine protejezi.
Anya rămase neclintită. Își șterse lacrimile și o privi îndărătnic.
- Am avut încredere în tine din prima clipă în care te-am văzut. Te rog, ai încredere în mine. Mai există o fărâmă de om în el. Și știu că Seth încă trăiește. Îl voi salva chiar dacă trebuie să îmi dau viața pentru asta.
Iryn oftă. O împinse cât colo pe Anya cu forță și își ridică săbiile. Avea un singur scop pe lumea asta și acela era să îl ucidă pe el. Bărbatul îi înfruntă privirea și rânji.
- Dacă mă ucizi, fratele tău moare și el. Suntem legați prin sânge. Pun pariu că nu știai asta înainte să mă ataci.
Săbiile încremeniră în aer. Nu, nu, nu... Kai...
- E singura familie pe care o mai ai, nu-i așa? Ești dispusă să îl sacrifici?
Zeul se ridică zâmbind victorios când Iryn își aruncă săbiile.
- Acum... Ce ar fi să discutăm civilizat? Eu am nevoie de tine să ridici blestemul... Tu ai nevoie de mine să îți salvez fratele... Cred că putem ajunge la o înțelegere...
