In timp ce ma îndrept spre casă telefonul meu suna în continuu. Deodată simt cum ochii încep sa ma usture de la atâta plâns.
Parchez mașina în fata casei și o găsesc pe Erica pe treptele casei cu telefonul la ureche.Își ridica capul atunci când trec pe lângă ea ca sa intru în casa.Evident ea făcând același lucru și trântind ușa în urma ei.
-Kate! Nu îi răspund și îmi continui drumul spre camera mea. Ea venind după mine.-KATE! Stiga de data asta îmi prinde încheietura și ma intoace spre ea.
-CE? Ii răspund nervoasa trăgându-mi mana dintra ei.Ochii ei se măresc când îmi vede fata umflată.
-Ce s-a întâmplat, Kate? Întreabă, vizibil îngrijorată.
-Ce s-a întâmplat? Ii repet cuvintele.-Tata a murit,Erica. A MURIT.Tip începând sa pland iar ea ma cuprinde într-o îmbrățișare de care aveam nevoie.Brusc îmi amintesc de planul meu asa ca ma desprin din îmbrățișare și ma îndrept spre dulap ca sa îmi caut geamantanul și sa îmi fac bagajul.
-Kate ce faci? Întreabă venind spre mine.
-Plec. Spun sumplu și sec.
-Ce? Unde? Nu poți. Îmi zice și încearcă sa ma oprească.
-Plec cât mai departe de aici.Și ba da pot.Spun continuând sa îmi fac bagajul aproape gata.
-Ba nu poți.Nu poți sa pleci și sa ma lași aici singura.Plus ca aici e și Xander care v-a înnebuni când v-a auzi ca ai plecat.Crezi ca asa fac sufletele peteche?
Xander. Doamne, am uitat de el.Eh..Acum asta e.Trebuie sa plec de aici.
-Să te las singura?Tu ai familia Lângă tine!Eu nu mai am pe nimeni.Și nu, nu fac asa sufletele pereche,dar pot sa se iubească sau nu.Poate trai și fără mine.
După ce i-am spus asta îmi iau geamantanul și ies pe ușă dar îmi amintesc de ceva...Bani.Nu am luat banii.Îmi las geamantanul, ma întorc iar în camera și scot o geanta mai mica și ma îndrept spre biroul lui tata.Intru și încep sa caut locul unde tata ii ținea.Văzând ca nu găsesc nimic prin sertare, ma îndrept spre ușă.Aruncând o ultimă privire asupra camerei,ceva îmi atrage atenția.Și acel lucru este portretul mamei care stătea fix în fata biroului. Ma îndrept spre el și în dau jos de pe perete.Și găsesc.... Bingo.Seiful.Și evident seiful acela trebuia sa aibă un cod care evident eu nu îl știu.
Încerc data lui de naștere.Nu merge.Încerc data mea de naștere tot odată și data pe care mama a murit.Nu merge.Deodată îmi vine în minte data nuntii lor.O introduc și asta e momentul adevărului. Apăs pe butonul verde și seiful se deschide.În el are vreo douăzeci de teancuri a câte zece bacnote de o suta de dolari,deci dacă am sta sa facem calculu ar fii doua sute de mii de dolari.
După ce îi pun în geanta ma îndrept spre Erica stătea în tocul ușii de la camera mea parca așteptând ceva.Ma opresc în fata ei și scot din geanta patru teancuri de bani și i le pun în mână.
-Ăștia sunt pentru înmormântarea lui tata.Vreau sa te ocupi tu de asta. Apoi ma întorc pe călcâie, îmi iau geamantanul și ma îndrept spre mașină. Îmi pun gentile în porbagaj și ma îndrept spre ușă șoferului pentru a începe o noua viata departe de locul asta.
Erica ma ajunge din urma și dar se oprește în fata casei și se uita cu ochii roșii la mine.
-Kate,te rog, nu pleca! Spune începând sa plângă iar.Nu o ascult și încerc sa îmi țin lacrimile în frâu pentru a nu face situația mai grea decât e.Ma uirc în mașină, pornesc motorul mașinii dar înainte sa plec îmi las geamul jos pentru ai zice ultimele mele cuvinte.
-Să ai grijă! Spun pornind mașină și îndreptându-ma spre cel mai apropiat aeroport. Ne mai putând sa îmi țin lacrimile încep sa plâng.
După vreo ora de mers cu mașina ajung în parcarea aeroportul unde îmi parchez mașină cu grija și cu gândul ca nu o sa o mai vad.Scotocesc prin torpedou și alte locuri pentru a-mi lua lucrurile. Ma dau jos din mașină și un vânt rece se izbește de fata mea, eu uitându-mă pe cer, văzând ca se apropie o furtuna.Deci trebuie sa ma grăbesc!
Intru în aeroport și vad miile de oameni care se plimba de colo în colo. Îmi indrep privirea spre clișeele din dreapta mea și ma pun la rand,așteptând. Bărbatul din fata mea termina și este rândul meu.
-Bună seara! Ma întâmpină o doamna draguta.Cu ce te pot ajuta?
-As dori sa știu ce avion urmează sa decoleze.
-Imediat. Spune întrecându-si privirea spre calculator. Următorul zbor este spre Londra! Londra?Nu am mai fost acolo.
-Mai sunt locuri libere? Intreb calmă.
- Da,din fericire un singur loc.Doriți sa cumpărați biletul? Ma intreaba iar eu aprob ea dându-mi biletul iar eu în schimb bani.Ma îndrept spre poartă deoarece avionul decolează în doar 15 minute.
Ajungând la timp înainte sa ma îndrept spre intrarea în avion spun cu o voce mica.
-La revedere, Beacon Hills! Sa începem o viata noua! Spun întorcându-ma pe călcâie și pornind spre locul meu din avion care din fericire era la geam.
Hey,ce faceți??Cum vi se pare pana acum cartea? Dacă aveți idei nu ezitați sa mi le spuneți. De acum în colo lucrurile vor deveni mai interesante. Promit! Lăsați comentarii și voturi dacă v-a plăcut. Bye ∞ A
