Te iubesc altfel

Capitolul 19

Perspectiva lui Amos

Am în mine o adunătură de emoții distorsionate. Dacă aș putea să le alung, aș face-o chiar în clipita asta, dar nu îmi stă în puteri. Sunt condamnat să le țin în mine până cedez și le las să îmi ia mințile. Sper din suflet să nu se întâmple asta, dar mi-e teamă că deja ar putea fi prea târziu.

Nu a mai rămas loc de întrebări, Thiara mă urăște. Poate nu o face în adevăratul sens, dar se vede în ochii ei cât de tare și-ar dori să mă urască. Mă întreb dacă în ochii mei poate să zărească ceva, acea sclipire mică care șoptește „ajutor". Probabil Thiara nici nu o aude, nici o vede. Rațiunea mea o sugrumă, o reduce imediat la tăcere și o omoară cu cruzime.

E foarte greu să faci față de unul singur, dar e și mai greu să spui cuiva că nu ești suficient de puternic să te descurci, că există în tine o formă de patetism care te împiedică să îți duci responsabilitățile pe proprii umeri. Așa că aleg tăcerea.

"Amos, putem vorbi o clipă?" Vocea tatei mă face să tresar; nu l-am văzut sau auzit când a ajuns aici, iar eu mă gândesc continuu la toată conversația dintre mine și Thiara de adineauri.

Când am văzut-o în casa mea, pe canapea, am crezut că îmi joacă mintea feste. Am fost convins pentru câteva momente că întristarea mea vrea să se bucure puțin prin tot felul de halucinații. Dar n-a fost o halucinație, ar fi trebuit să mă gândesc că e pura ironie a sorții.

"Despre?" Întreb. Nu am nicio dispoziție pentru discuții serioase. Tata mă privește cu ochii lui bănuitori și cu o față care își pregătește cuvintele cele mai potrivite pentru ceea ce urmează.

"Nu știu ce e între tine și Thiara, și n-am nicio idee ce a împins-o să îți spună toate lucrurile pe care ți le-a spus..."

"Ai ascultat?" Îl întrerup nervos, întorcându-mă cu tot corpul în direcția lui.

"Am auzit pur și simplu. Deci, așa cum am spus, habar nu am ce se petrece între voi, dar am o singură rugăminte: nu îți bate joc de ea."

Iar acum ăsta e unul din acele momente care mă împinge la marginea prăpastiei și mai am un singur cm până să cad.

"Nu-mi bat joc de ea! De ce te bagi dacă nu știi despre ce e vorba?"

"Pentru că ești fiul meu și am tot dreptul să îți atrag atenția atunci când s-ar putea să te comporți ca un nemernic."

Mă străduiesc din tot sufletul să îmi păstrez cumpătul. Inspiră, expiră, inspiră, expiră...

"Brusc voi știți totul! Ai auzit o conversație și gata, Amos e un dobitoc și își bate joc de o fată. Nu știi nimic! Nimeni nu știe și nu înțelege nimic! Abia de mai înțeleg eu ce se petrece. N-am nicio explicație de dat, ok? Și nici nu am nevoie să îmi atragi atenția, fiindcă nu fac nimic greșit."

"Ascultă-mă bine, Amos," Tata se apropie de mine, cu degetul său arătător și amenințător în aer. "Știu mai bine decât crezi tu despre ce vorbesc. Când am fost de vârsta ta, am crezut că sunt buricul pământului și că îmi permit să fac ce vreau cu oricine. Am plătit pentru toate greșelile mele, și când a trebuit să suport consecințele, m-am transformat în ceva mai rău decât eram înainte. A trebuit să vină cineva și să îmi tragă o palmă zdravănă ca să revin cu picioarele pe pământ. Dacă ai probleme, tu ai o familie la care să vii și să ceri ajutorul, eu n-am avut asta. A trebuit să țin totul înăuntru și asta aproape m-a nenorocit. Nu îți descărca frustrările și problemele pe oameni nevinovați doar ca să îi faci să sufere împreună cu tine; știu bine ce înseamnă asta. Gândește-te la ce ți-am spus și când vei avea curajul necesar, vino la mine să vorbim."