Te iubesc altfel

Capitolul 26

Perspectiva lui Amos

Thiara e o uriașa problemă pentru sănătatea mea emoțională, fizică și mentală.

În general, de-a lungul vieții mele, cu greu reușea ceva să mă stârnească. Nimic nu mă putea afecta și nimic nu prea reușea să scoată o reacție vie din interiorul meu.

Nu, nu, nu... nu am explicat bine.

Cu greu reușea cineva să îmi provoace alte emoții în afară de nervi. Desigur, inima mea suporta diverse emoții, dar cei mai predominanți erau nervii pentru că, în afară de Matthias și Ares, nimeni nu putea să scoată de la mine altceva. Acum, privindu-mă și analizându-mă, îmi dau seama că Thiara a creat o altă versiune a mea. Poate mai corect spus, alte versiuni de emoții.

Cert este că mă enervează de multe ori, dar ce mă sperie este că nu îmi displace. Nervii pe care mi-i provoacă au tocmai rezultatul opus: mă fac să nu vreau să scap de ea. Ce ciudățenie de experiment face Dumnezeu cu mine? Îmi e așa de greu să îmi înțeleg propriile simțiri în perioada asta pentru că nu reușesc să-mi răspund multor întrebări.

De ce Thiara? Nu știu. De ce cu Thiara? Nu știu. De ce pentru Thiara? Nu știu. De ce față de Thiara? Nu știu. De ce la Thiara? HABAR NU AM.

Tot ce știu este că fie că îmi place să recunosc sau nu, Thiara mi-a pus capac. Aproape că aș zice c-a făcut din mine ce a vrut, dar m-aș umili prea tare. Chiar dacă doar eu îmi aud gândurile, este frustrant până și pentru mine să recunosc că o mică fată cu părul șaten și cu zâmbetul până la urechi mi-a dat totul peste cap.

Cum naiba a reușit? CÂND a reușit?

Sunt un idiot fiindcă am lăsat garda jos în preajma ei. Nici nu știam că am o gardă. Am avut vreo gardă până să apară ea? N-a fost nevoie să am până a apărut ea. La ce să folosești garda când nu simți niciun pericol?

Dar Thiara a fost un pericol pentru mine. Trebuia să îmi dau seama de asta mult mai devreme și să nu o las să se apropie de mine așa tare. Acum ce naiba fac? Mă dau cu cap de pereți. Ce răspuns să-i dau?

Relațiile nu-s de mine, asta mi-e clar ca ziua. Eu fără Thiara... nici asta nu pot spune că-i de mine. Eu fără Thiara și Thiara cu un altul... nici nu mă gândesc! Nici nu îmi pot imagina! Nici nu accept! Dacă nu-i a mea, nu-i a nimănui. Niciun afurisit de Liam nu o să pună mâna pe locul în care doar eu am pus mâna până acum.

Nu fi prost, Amos, nu poți gândi așa. Dacă Thiara nu e cu tine, atunci niciun loc din trupul ei nu îți aparține ție. Nici inima ei nu îți aparține ție. Ce ocupi tu acum în viața ei, mâine îl poate revendica altcineva.

Crezi că nu știu? De asta tâmpesc aici. De asta am tâmpit de când o cunosc. Nu mai sunt la fel cum eram atunci când am stabilit cu Ares că relațiile nu-s de noi. Eram așa convins că nimic nu mă putea face să cred opusul. Acum... acum oare mai sunt la fel de convins? Clar nu. Dacă mai eram convins, nu m-aș fi gândit la posibilitatea ca eu să am o altă relație.

Și totul din cauza Thiarei. Pericolul meu. Pericolul meu care mă înconjoară non-stop și care n-aș vrea să plece de lângă mine.

"Ares, mai știi când am vorbit despre relații?"

Îmi prind verișorul cum intră în camera de zi a cabanei și îl acaparez cu prima întrebare care mi se tot învârte prin minte. Ares se aruncă pe canapea și își așază niște perne sub cap, pregătindu-se pentru conversația cu mine.

"Că nu suntem făcuți pentru ele?" Întreabă blondul nedumerit în timp ce eu mă holbez la focul care mocnește în șemineu. Este doar pentru decor. Cabana are centrală.