Te iubesc altfel

Capitolul 23

Perspectiva lui Amos

"Îmi poți explica și mie de ce mă sună recepționera la ora asta să îmi spună că e un băiat pe nume Amos Denzel care cere cheile de la penthouse-ul meu și are cămașa plină de sânge?"

Tata nici măcar nu așteaptă să deschid ușa complet că deja începe să își turuie întrebarea mustrătoare în timp ce pășește pragul.

"Bună." Îi răspund, știind că nu ăsta era răspunsul pe care îl aștepta și mă pregătesc încet pentru următoarele replici care mă vor scoate din sărite.

Tata se uită la mine cu niște ochi verzi de gheață, ficși și atât de nepuși pe glumă. Pungile sale de sub ochi îmi reamintesc de obișnuita lui oboseală cauzată de stresul și epuizarea domeniului în care lucrează. Afacerile te storc de orice energie.

"Ce cauți aici? Nu aveai un bal la care să participi?" Continuă ancheta.

"Am plecat. Nu îmi plăcea." Tata își mijește ochii și, sincer, știu că nu îl pot păcăli prea mult, iar el știe că știu și o fac intenționat.

"Ce prostii ai făcut? Serios, încep să cred că o iei razna."

Îmi dau ochii peste cap.

"Nu am făcut nicio prostie. Am fost responsabil și mi-am rezolvat problemele, așa cum îmi spui tu mereu să fac."

"Te-ai bătut cu cineva?" Are ochii mijiți în continuare, iar prin mintea lui inteligentă se strecoară orice posibilitate.

"Posibil."

"O merita?"

"Din plin."

"Mereu zici asta. De ce te-aș crede acum?" Tata își pune mâinile în șolduri ca un detectiv care pune totul cap la cap și încheie cazul.

"Poate să confirme și ea." Mă dau la o parte pentru a-i descoperi tatălui meu mielușica speriată de pe canapea care nu scoate un cuvânt și nu face o mișcare. Atunci când atenția e îndreptată înspre ea, aproape că nici nu mai respiră. Se uită la tata, și totodată șeful ei, cu ochii mari și terifiați.

"Bună seara, domnule Denzel." Thiara scoate un salut gâtuit și fricos.

"Thiara?..." Tata pare mai surprins decât mă așteptam, de parcă i-am arătat-o pe soția președintelui. Se uită la mine și arată cu degetul între noi doi. "Voi ați venit... sunteți..." Tata își strânge tâmplele derutat și obosit. "Ce naiba se întâmplă, Amos?"

"Nu se întâmplă nimic. Cineva s-a luat de Thiara la bal iar eu am intervenit pentru ea. A ieșit destul de urât așa că am rugat-o pe Thiara să vină cu mine aici și să mă ajute. E totul clar acum?"

Tata e încă sceptic. Nu prea mă crede.

"Pot să vorbesc cu tine între patru ochi?" Se uită înspre Thiara și îi dă o jumătate de zâmbet care ar trebui să îl scuze. Thiara înțelege de îndată și urcă de grabă la etaj, lăsându-ne singuri.

"Tată, chiar nu am nevoie să mă tragi la răspundere. Nu s-a întâmplat nimic mai mult decât ți-am spus deja."

"Am impresia că în ultimul timp ascunzi lucruri. Ce se petrece cu tine, Amos? Ai probleme? Dacă da, spune-mi, și o să fac orice ca să rezolv." Tata e foarte serios când spune asta. Și știu că este. Știu că ar muta munții din loc pentru mine. Dar nu am nevoie. După ce mi-a îndesat pe gât povara responsabilității în viață, mă simt condamnat la solidaritate în probleme, până ajung în punctul în care sunt mai mult decât neputincios. Însă nu am ajuns niciodată acolo.