FORCED TO MATE /TAEKOOK/

șase.

Mama lui Taehyung se uita frenetic prin casă pentru a se asigura că lucrurile erau prezentabile înainte de a merge ezitant spre uşă.

Între timp, Taehyung stătea timid lângă tatăl său, cu ochii în jos și se pregătea pentru prinț.

Dar, din nefericire, parfumul ceresc nu a venit niciodată, în schimb călcarea puternică a pantofilor gărzilor regelui i-a umplut urechile când doi dintre ei au mărșăluit în casa lui umilă.

Putea vedea cum umerii mamei lui se relaxau vizibil, realizând că ea nu avea de gând să fie în prezența familiei regale.

El, pe de altă parte, nu și-a putut ascunde dezamăgirea dorind să fi fost prințul cel care venise să-l recupereze.

"Prin decret regal, regele a cerut prezența omega-ului, Kim Taehyung."  Unul dintre ei spuse cu voce monotonă.

Taehyung nu s-a putut abține să nu înghită aspru și să-și închidă strâns ochii în următoarele câteva momente care au urmat.

Mama lui îl îmbrățișa strâns, cu lacrimi în ochi, în timp ce Taehyung se ținea de ea cu toată puterea pe care o putea strânge.

Ochii tatălui său erau duri, dar Taehyung putea să vadă durerea din ei când se întoarse spre el, cu lacrimi fierbinți curgându-i pe obraji.

El și-a deschis ezitant brațele pentru Taehyung, iar omega-ul a fost imediat pe pieptul lui.

S-a agățat de el ca un copil, frica urcându-i pe coloana vertebrală când unul dintre gardieni și-a dres glasul cu voce tare, încercând evident să-l grabească.

"Mamă", șopti el întrerupt când femeia l-a îmbrățișat pentru ultima oară, fără să știe când își va revedea fiul.

"Te iubim Taehyung, nu uita niciodată asta." Ea a adulmecat în timp ce Taehyung dădu din cap cu furie, ținând strâns geanta pe care i-o înmâna mama lui.

Tocmai întoarse ușor capul când mama lui îl trăgea repede înapoi, iar Taehyung știa că doar încerca să câștige timp cu el.

"Iubitule aici. Ia asta, este al tău." Ea îi dădea înapoi trandafirul pe care îl smulsese anterior din mâinile lui.

Taehyung a zâmbit rapid și a luat-o cu recunoștință, fericit că a luat ceva ce i-a dat Yoongi Hyung.

"Mulțumesc." El a grămăit umil, asigurându-se că se uită oriunde, decât nu direct în ochii gardienilor. 

El știa că își va risca viața făcând acest lucru, neștiind ce le-ar găsi jignitor și lipsit de respect, dar era mai bine să fie sigur decât să-i pară rău.

Stătea la câțiva metri distanță de ei, cu trupul încordat, în timp ce aștepta ca ei să dea drumul, geanta cu bunurile sale se simți brusc extrem de grea.

Împachetase ușor, în principal obiecte sentimentale, cum ar fi o ramă foto cu părinții săi, un colier drăguț în formă de inimă pe care i-o dăruise mama lui cu câțiva ani în urmă de ziua lui și o eșarfă lungă, albă, pentru care o tricotase cu mama lui acum câțiva ani în urmă.  Prima dată.

-

Trăsura era destul de confortabilă, ieșirea din sat era surprinzător de lină, în timp ce zgomotul copitelor cailor lovind pavajul îi umplea urechile.

Gardienii conduceau drumul, iar Taehyung nu se putea abține să nu se uite la poala lui în tăcere pentru că auzea vocile curioase ale orășenilor.