FORCED TO MATE /TAEKOOK/

patruzeci și trei.

Taehyung se simțea înghețând la doar câțiva metri de uşă, cu mâna întinsă gata să o deschidă înainte de a înghiți aspru.

Îl auzea.

Respirația lui zgomotoasă și grea chiar în spatele ușii, parfumul familiar făcându-i tot corpul să erupă pielea de găină în timp ce expira tremurând.

O altă bubuitură puternică în uşă l-a tresărit pe Taehyung din gânduri, în timp ce a sărit surprins de zgomotul brusc.

Gândul cum ar fi putut Jeongguk să știe că era acolo i-a trecut prin minte, realizând că cu adevărat nu-i pasă.

Nu când se simțea mai degrabă o ușurare să știi că se afla la doar câțiva pași, la îndemâna lui.

Lupul lui practic înnebunea să-și aibă perechea atât de aproape de el încă o dată, făcându-l să scuture din cap pentru a se concentra.

Tocmai când Jeongguk era pe cale să dea literalmente ușa cu piciorul în jos, Taehyung întinse tremurând mâna spre mâner și îl răsucea ușor.

Tăcere.

În clipa în care ochii săi s-au întâlnit cu ochii căprui calzi, nu a putut găsi în sine să privească în altă parte.

Putea simți căldura corpului lui Jeongguk radiind din el în timp ce se uita la el, cu genele lungi clipind înapoi spre el.

Era un foc în adâncul stomacului lui, ceva îngrozitor de greu s-a instalat în el la vederea lui Jeongguk atât de aproape.

Îi era teamă să-i izbucnească inima din piept în timp ce asculta cum batea lui Jeongguk la fel, dacă nu mai repede.

Privirea lui era intensă, nu rupse o dată contactul vizual cu Taehyung înainte de a începe să se apropie încet.

Aproape instinctiv, omega-ul sa dat înapoi, permițând camerei lui Jeongguk să pășească în casa lui Hoseok.

"N-Nu."  Taehyung s-a trezit vorbind, cu vocea jalnic scârțâită.

Jeongguk părea să înghețe în pasul său, o fulgerare de rănire în ochi înainte de a expira tare.

"Chiar asta vrei?" Întrebă el, cu trupul înțepenit de parcă și-ar fi ținut respirația.

"Pentru că chiar nu are rost dacă te-ai hotărât deja." Spuse el monoton, cu ochii aruncându-se în jurul casei lui Hoseok cu o strălucire, deoarece parfumul celuilalt alfa era peste tot.

Avea să respecte orice decizie pe care a luat-o Taehyung, chiar dacă l-a rănit ca naiba, pentru că fericirea lui Taehyung era prioritatea lui.

Cuvintele lui au simțit ca o lovitură directă la inimă, făcându-i ochii să usture și să se umple de lacrimi în timp ce adulmeca patetic.

"Ce vrei sa spui?" Taehyung mormăi, cu confuzia împletită în voce.

"Vorbesc că ai venit aici ca să scapi de mine." explică Jeongguk, cu fața lipsită de orice emoție.

Taehyung clipi înapoi la el pentru o clipă înainte ca creierul lui să înregistreze în sfârșit ceea ce sugera Jeongguk, cu nasul strâns de dezgust.

"Nu știu ce zvon nebunesc ai auzit acum, dar nu seamănă deloc cu ceea ce te gândești."

Tonul lui Taehyung nu era disperat ca Jeongguk să-l creadă, mai degrabă ca să-l informeze despre fapte și să-l lase să decidă dacă îl va crede sau nu pe cuvânt.