FORCED TO MATE /TAEKOOK/

douăzeci și trei.

Taehyung zâmbea ca un prost bolnav de dragoste, cu un rânjet permanent pe buze în timp ce își citea cartea în liniște.

Jeongguk stătea întins lângă el pe pat, cu propria carte în mână, în timp ce citea ultimele pagini din cartea de o mie de pagini.

Sprâncenele îi erau încruntate în încercarea de a se concentra, incapabil să treacă de pagina curentă.

Se tot gândea la felul în care zgomotele dulci ale lui Taehyung îi umpleau urechile în timp ce buzele îi împrăștiau pielea.

Sunetele erau asurzitoare, în timp ce își apăsa buzele pe semnul perechii.

Și-a dres glasul ușor în timp ce strângea cartea mai strâns, privind cum Taehyung se întorcea rapid să se uite la el.

Taehyung nu spuse nimic pentru o fracțiune de secundă înainte de a-și închide încet cartea și a o lăsa deoparte înainte de a se apropia de Jeongguk.

Alfa-ul îl putea vedea cu coada ochiului înainte ca mâna lui Taehyung să-i atingă ușor brațul, ochii inocenți privindu-l cu timiditate.

Jeongguk s-a întors spre el cu o privire goală pe față, ochii întâmpinându-i pe ai lui în timp ce Taehyung s-a îmbrățișat încet de brațul lui.

A înghițit în sec, când furnicături i-au urcat imediat corpul, mintea țipând la el să se îndepărteze, dar corpul lui a refuzat să facă același lucru.

S-a trezit mișcându-și brațul din strânsoarea lui Taehyung doar pentru a-l înfășura în jurul corpului său.

Taehyung s-a apăsat instantaneu mai aproape de partea lui, în timp ce burta lui se învârtea cu fluturi.

Mâna lui Jeongguk s-a trezit pe talia lui Taehyung, cu degetele înfățișându-se peste bucățică de piele expusă unde bluza lui se ridicase.

Omega-ul se simțea în timp ce pieptul lui Jeongguk se ridica și cobora cu fiecare respirație și cu bătăile constante ale inimii lui.

"Ă-Ăsta e un lup urât." Comentă Taehyung încruntat în timp ce își arăta cu degetul acuzator către cartea din mâna lui Jeongguk.

Alfa-ul și-a strâns buzele la poza de pe pagina pe care o arăta Taehyung, fiară cu ochi însângerați și cu colți mari afară. 

Acele lucruri trebuie să fi existat în epoca de piatră, strămoși îndepărtați ai timpului lor.

"Așa arăt eu." spuse Jeongguk serios, o tăcere tensionată umplând camera în timp ce corpul lui Taehyung apăsa literalmente pe pauză.

"A-Am vrut doar să s-spun că d-dinții sunt puțin-"

A fost amuzant să văd modul în care Taehyung a încercat să se apere, corpul tremurând practic în strânsoarea lui de teamă că el l-ar fi jignit.

"A fost o glumă." Spuse el simplu, făcându-l pe Taehyung să se întoarcă să se uite la el.

A clipit înapoi la el o dată, de două ori înainte: "Oh."

Părea că nu procesase ceea ce spusese Jeongguk decât câteva secunde mai târziu, când se văita ca un pisoi.

Jeongguk închisese cartea până atunci, incapabil să se concentreze mai mult acum că sursa distragerii sale era în brațele lui.

Mâna lui nu s-a mișcat de la talia lui Taehyung, pe măsură ce omega-ul a devenit mai confortabil ghemuit de partea lui, cu capul sprijinit pe pieptul lui Jeongguk.

După câteva momente de tăcere între ei, Taehyung vorbea încet, respirând relaxat.

"Alfa?"

"Ce este?" El a răspuns cu răceală, privind în jos pentru a-l vedea pe Taehyung jucându-se cu degetele.