FORCED TO MATE /TAEKOOK/

zece.

Întunericul a venit și a plecat înainte ca soarele dimineții să se uite în spatele draperiilor lungi ale ferestrei închise.

Taehyung era încă profund adormit când a fost primită prima bătaie în uşă, urmată de alta.

Patul îl înghițea practic întreg în timp ce stătea încovoiat într-o minge în centrul saltelei.

Sforăituri moi i-au părăsit buzele în timp ce se ghemuia mai mult în perna moale.

Mirosea exact ca prințul, feromoni alfa și toate acestea, oferind omega-ului o senzație dulce-amăruie de protecție.

În cele din urmă, a fost trezit din somn de zgomotul ușii care se deschidea și se închidea înainte ca draperiile să fie trase la o parte.

Mormăi cuvinte incoerente pe sub răsuflare înainte ca ochii săi să se deschidă în cele din urmă după ce soarele cald i-a atins fața.

A reușit încet să se ridice în timp ce își freca ochii, un căscat puternic părăsindu-și buzele.

Doar câteva secunde mai târziu a înregistrat cealaltă prezență în cameră, făcându-l aproape să sară din poziția pe care o avea pe pat.

Imediat se înroși când își dă seama că era nud de la brâu în jos, îmbrăcat doar în lenjeria intimă din dantelă pe care o încercase cu o seară înainte.

S-a grăbit să-și ascundă trupul sub cearșaf înainte de a ridica în sfârșit privirea și a întâlni privirea persoanei.

Un oftat de ușurare i-a părăsit buzele la vederea lui Seokjin stând lângă fereastră, înainte de a se întoarce spre uşă și a se învârti într-o tavă plină cu mâncare.

"Bună dimineața. Văd că ai reușit să dormi bine." comentă Seokjin în timp ce așeza tava pe poala acoperită cu cearșaf al lui Taehyung.

Taehyung a zâmbit timid la realizarea că Seokjin văzuse în mod evident ce purta și felul în care a încercat să se sufoce practic în parfumul alfa-ului.

Era aproape ca și cum Seokjin începea să se încălzească cu el, cu voce prietenoasă și aproape jucăuș.

Nu s-a putut abține de zâmbetul care îi împodobește buzele în timp ce îi mulțumi lui Seokjin pentru mâncare și încet a început să mănânce.

Nu avea cum să reușească vreodată să termine totul, dar ar încerca să mănânce cât mai mult posibil.

Nici măcar nu și-a dat seama cât de foame îi era până când a luat prima mușcătură, un oftat de mulțumit lăsându-și buzele la mâncarea delicioasă.

"Îmi pare rău cât este ceasul?" Întrebă el încet, aproape jenat de propria întrebare înainte ca Seokjin să răspundă.

"Nouă fără un sfert", a răspuns el în timp ce a mutat căruciorul elegant în colțul camerei.

Ochii lui Taehyung s-au mărit și aproape că a căzut furculița pentru că regina îi spusese în mod expres că trebuie să se ridice cu șapte ascuțite.

"Nu-ți face griji, oricum stiliștii întârziau, așa că te-am lăsat să dormi înca câteva minute." S-a întors în cele din urmă să-i ofere lui Taehyung un mic zâmbet, încurajator.

Taehyung nu s-a putut abține să se simtă recunoscător pentru bărbat pentru că s-a gândit la el și l-a făcut să se simtă binevenit.

"Mulțumesc." Taehyung a vorbit încet, făcând o pauză și privind cum Seokjin dădea ușor din cap.