FORCED TO MATE /TAEKOOK/

patruzeci și unu.

Jeongguk a fost incredibil de aproape de a-l pierde.

Ochii lui erau o nuanță aparent permanentă de roșu, cu ghearele înfipte în pielea palmei în timp ce răsturna micul birou.

Noua carte pe care o dăruise perechii sale zăcea perfect intactă pe canapea, neafectată de furia lui.

Un mârâit i-a bubuit pe lângă buze în timp ce-și trecu o mână prin păr, înspăimântându-l pe Seokjin pe moment când ieșea grăbit din cameră.

Gărzile palatului erau adunate, slujnicele neconsolate șopteau între ele despre ce se întâmpla.

Perechea regelui dispăruse.

"Ce vrei să mă auzi spunând?! Că am dat-o dracului?! Știu asta."

Vocea lui Jeongguk a bubuit în toată încăperea, făcându-i tot trupul să se târască de pielea de găină în timp ce se uita la Jeongguk.

Tocmai îi spusese totul, de la mărturisirea lui Taehyung până la greșeala sa supremă.

Prințul omega fusese supărat de alfa, în timp ce explicase repede ce se întâmplase.

Greșeala lui fusese să nu-l urmărească pe Taehyung, crezând că omega-ul ar avea nevoie de ceva singur pentru a gândi.

Dar acum nu mai era de găsit, mirosul lui se stingea de cât timp trecuse de când nu se afla în apropierea palatului.

L-a făcut pe Jeongguk să fie inexplicabil de îngrijorat și supărat, să creadă că Taehyung tocmai fugise de el. 

S-ar întoarce? Sau ar simți pentru totdeauna acest gol în piept?

"Asta e lucrul pe care Jeongguk, nu l-ai dracu. L-ai rănit într-un singur moment în care s-a simțit suficient de vulnerabil încât să-ți spună cum se simte."

Pieptul lui Jeongguk s-a ridicat și a căzut rapid, ochii roșii de sânge aținându-se pe Jimin, care îl privea neclintit, cu expresia goală.

"Crezi că nu am vrut să-i spun înapoi? Că acesta a fost o modalitate prin care eu să-l fac să mă urască?"

Jeongguk a încercat să-și îndepărteze privirea, realizând că tocmai i-a mărturisit accidental lui Jimin sentimentele pentru taehyung.

Obrajii lui erau la câteva secunde de roșul stacojiu sub privirea scrutatoare a lui Jimin, înghițind aspru în timp ce mârâia jos în piept.

Fiecare secundă care trecea fără perechea sa, Taehyung-ul său, lângă el, se înrăutăţea.

Lupul lui era neliniştit, plângând ca un căţeluş pentru perechea sa care i lipsea din braţe.

Jimin s-a ridicat de la locul lui de pe bancheta, cu ochii hotărâți, în timp ce se îndrepta spre Jeongguk.

Își dădea seama că și Jimin era îngrijorat pentru Taehyung, ascuns în spatele unui front puternic, în timp ce a bătut un pic de simț în vărul său.

"Ești îndrăgostit de el?" Întrebă el cu umilitate, ne rupând o dată contactul vizual cu Jeongguk.

Nu a existat nicio ezitare în răspunsul lui.

Nicio secundă de gânduri sau regrete când inima lui a început să-i bată viteza la doar gândul la chipul lui.

Despre frumusețea zâmbetului lui Taehyung și a chicotului lui dulce, cu ochii strânși drăguț în timp ce el îl săruta încet.