FORCED TO MATE /TAEKOOK/

douăzeci și patru.

Era ceva deosebit de interesant în felul în care Jeongguk îi conducea mai departe în pădure.

Oricine altcineva ar fi devenit îngrijorat sau precaut ca un alfa ca el să-l îndepărteze de civilizație, dar Taehyung nu s-a putut abține să se simtă calm.

Nu era sigur dacă propriul său lup se convinsese că era în siguranță cu Jeongguk sau dacă era masculul care eliberează feromoni calmanți pe parcurs.

Omega era prea ocupat să privească împrejurimile lui, în timp ce îl urmărea îndeaproape în spatele lui Jeongguk și nu și-a dat seama că era o piatră mare așezată în fața lui.

Un gâfâit i-a părăsit buzele în timp ce se împiedică înainte, cu ochii închiși în timp ce se pregătea pentru impactul de pe pământ, dar spre surprinderea lui care nu a venit niciodată.

Într-o clipită, Jeongguk se întoarse, cu ochii calculatoare, în timp ce se concentrau asupra lui Taehyung căzând înainte, mâinile întinzându-l la timp pentru a-l trage de pieptul lui.

Taehyung a răsuflat tremurat în timp ce clipi furios, un oftat de ușurare părăsindu-i buzele.

"Ai grijă", murmură Jeongguk în timp ce îl trăgea încet pe Taehyung suficient de mult încât să se uite la fața lui.

"Ești bine?" Sprâncenele i s-au încruntat în timp ce a cuprins fața lui Taehyung și a căutat orice rană.

Fața lui Taehyung a ars stacojiu în timp ce dădea din cap, întinzându-se timid să-l apuce de încheieturile lui Jeongguk.

"Mulțumesc", a mormăit el înainte ca Jeongguk să-și retragă mâinile de pe față lui.

Alfa a expirat brusc tare în timp ce se uita la împrejurimile lui, făcându-l pe omega să-i urmeze exemplul.

Erau în mijlocul unei poieni în pădure, era frumos și senin.

Taehyung a auzit păsările ciripind în apropiere în timp ce se întoarse în cercuri, cu o expresie uluită pe chipul lui.

Razele soarelui atingeau vârful în spatele copacilor înalți, briza rece atingându-i fața în timp ce închise ochii pentru un moment.

"Este atât de frumos aici", a comentat el încet, cu ochii întorcându-se către Jeongguk, care deja se uita la el.  

Purta un tricou gri lejer, cu un logo fantezist pe el și niște pantaloni de jogging negri, cu mâinile în buzunare, în timp ce își scutura părul pufos din ochi.

Era încă devreme, probabil pe la șapte dimineața, când au ajuns în pădure.

Jeongguk îl întrebase pe Taehyung dacă era sigur că vrea să vină și omega-ul dăduse din cap cu nerăbdător.

Și așa că, când Jeongguk a început să-și tragă de tivul tricoului, Taehyung a scos un scârțâit ușor în timp ce se întoarse să privească în altă parte.

A văzut cum Jeongguk făcea câțiva pași înapoi, făcându-l instinctiv să se apropie înainte ca Jeongguk să vorbească.

"Nu- stai în spate."

Nu vreau să te rănesc.

Taehyung făcu imediat o pauză, dând din cap în semn de înțelegere înainte de a înghiți aspru de anxietate.

A privit cum tricoul și pantalonii de jogging lui Jeongguk se desprind, ochii luând în corpul său tonifiat, când Jeongguk se opri acolo.

Taehyung nu s-a putut abține să devină supărat din cauza faptului că bărbatul nu se dezbrăcase complet înainte de a se înroși cu furie și a se certa mental pentru astfel de gânduri.