༄Flori din 1970༄

8

Trecuse o săptămână, iar de atunci demonii interiori ai lui V se potoliseră. A continuat să vorbească cu Aria și Jin (dacă nu era ocupat cu munca) și de atunci se simțea mai bine. Nu perfect, dar mai bine.

În acel moment era la telefon cu Aria, vorbind despre lucrul lor preferat din anumite categorii.

— Hmmm, mormăi Aria, animalul preferat?

V s-a ridicat și s-a îndreptat spre patul mic pentru animale de companie de pe podea și și-a luat pisica, Yuko, "Pisicile. Spune-i salut, Yuko." Îi puse telefonul pe nasul lui Yuko, dar evident că ea nu avea chef să salute pe nimeni.

— E capricioasă.

Aria a zâmbit:
— Ai trezit-o cu forța?

V a pus-o pe Yuko înapoi pe patul ei, „Fără comentarii".

Aria clătină din cap râzând: „Și mie îmi plac pisicile". Ea i-a spus: „Mai de mult aveam unul pe nume Teddy".

„Oamenii cu pisici sunt cei mai buni". spuse V și Aria aprobă.

„Ce nu am întrebat?" se întrebă Aria cu voce tare după câteva clipe de tăcere. V se uita pe fereastră când a văzut un bărbat oprindu-se pe aleea vecinului său. Vecina lui a ieșit și ea i-a zâmbit bărbatului, care i-a oferit cei mai strălucitori și plini de iubire trandafiri roșii. Ea i-a luat bucuroasă de la el și i-a dat o îmbrățișare, iar el a luat-o și a învârtit-o.
V a presupus imediat că aceștia erau oameni care nu se mai văzuseră de ceva vreme, reîntâlnindu-se. Genul acesta de momente l-au făcut pe V să fie ușor gelos. Nu avusese niciodată legături romantice serioase, în afară de întâlnirea ocazională, care se termina de obicei cu un dezastru. I-ar fi plăcut să fie cel care aduce cuiva flori.

"V? Ești tăcut, dar simt că pot să-ți aud gândurile." spuse Aria după un timp, trezindu-l pe V la realitate.

— Îmi pare rău. V și-a cerut scuze: „Dar, m-am gândit la o întrebare".

„Bine, ce este?"

„Care este floarea ta preferată?" V nu a mai rezistat să privească cuplul fericit, așa că și-a închis jaluzelele și și-a acoperit ferestrele cu perdeaua lui albă.

„Nu știu multe despre flori", a început Aria, „dar admir orhideele sau lalelele".

V știa exact ce erau acele flori, deoarece își ajutase mama în magazinul ei de flori de ani de zile. Își cunoștea florile și știa să aibă grijă de ele și le iubea foarte mult.

Se gândi la răspunsul Ariei: „Vreun motiv anume?"

„Ei bine, orhideele au fost florile de nuntă ale mamei mele, aparent erau peste tot." Aria a explicat: „În ceea ce privește lalelele, sunt doar destul de frumoase".

"Acum știu ce flori să-ți trimit." V spuse jumătate glumind.

„Cum ar funcționa asta?" Aria era cu adevărat curioasă.

— Ți-am mai dat articole înainte. V a sugerat.

„Florile din 1970 nu ar putea supraviețui 50 de ani într-o capsulă a timpului, V.

"V oftă: „Ei bine, știu asta". S-a așezat lângă perete, „O să mă gândesc la ceva".

V ar fi aproape de 70 de ani dacă ar mai fi fost în viață pe vremea Ariei. Acest fapt l-a rănit din punct de vedere fizic, dar totuși a gândit modalități de a aduce flori până în 2020.
Apoi i-a venit o idee: „Aria, trebuie să merg să iau niște lucruri de la magazin, dar te sun din nou în seara asta".

Pe Aria a deranjat-o putin acest lucru, înainte ca aceasta să răspundă cu un „vorbim mai târziu", au închis amândoi.

V a mers la cea mai apropiată florărie. Era lângă casa lui și era strivită între un club de noapte și o librărie. A intrat și mirosul de flori proaspete l-a copleșit, se simțea curat și nou. S-au auzit și câțiva clopoței când a deschis ușa, ceea ce i s-a părut mișto.

"Bine ati venit." Bărbatul care conducea magazinul l-a întâmpinat, purtând un șorț și îngrijind niște plante atârnate de tavan: „Aveți nevoie de ceva anume, domnule?"

V s-a apropiat de el, "Da, de fapt. Vindeți semințe din întâmplare?"

Bărbatul a coborât de pe scara lui mică și i-a aruncat un zâmbet prostesc: „Vindem. Urmează-mă".

El l-a urmat pe tânăr în spate, unde erau păstrate semințele și alte diverse articole de grădinărit.

„Sunt organizate alfabetic în aceste mici sertare". Negustorul a explicat: „Voi îngriji acele plante afară, dar dacă ai nevoie de ajutor pentru a găsi ceva anume, strigă sau vino să mă găsești".

A zâmbit din nou înainte de a se întoarce la locul unde lucra mai devreme. V a râs și a clătinat din cap în timp ce se îndepărta, amuzat de energia tânărului. Apoi s-a dus la sertare și a căutat semințe de orhidee, dar nu a găsit niciuna. V era prea timid să-l strige pe bărbat atât de repede după ce tocmai plecase, așa că între timp s-a dus să găsească semințe de lalele.
Spre norocul lui, a deschis sertarul și a găsit un ultim pachet de semințe de lalele. Le-a luat și s-a dus spre locul unde era negustorul.

"Scuzați-mă!" " V ridică privirea pentru că bărbatul era sus, pe scară, tăind frunze mici de plante.

Bărbatul s-a uitat în jos, "Oh, salut! Ați găsit ceea ce aveți nevoie?"

V încuviință din cap: „Da, dar aveți semințele de orhidee din întâmplare?"

Bărbatul se încruntă: „Nu, de fapt. Durează ani să crească corect dintr-o sămânță și pur și simplu nu putem pune mâna pe ele pentru a stoca".

V îi făcu semn că a înțeles: „Este în regulă", a zâmbit el, „am să iau lalelele atunci". A scuturat semințele pentru a-i arăta.

"Lalele. Lalelele în ghiveci. Foarte drăguțe când cresc." A coborât încă o dată de pe scară și l-a condus la tejghea. „Ai o fată căreia îi place să grădinărească?"

V a chicotit la întrebarea nevinovată: „Este un pic complicat".

— Întotdeauna este. Negustorul a fost de acord: „Micuța mea urăște florile, așa că și pentru mine e complicat".

"Cine ar putea urî florile?"

„Ea se pare că este alergică". Zâmbi nonşalant înainte de a-i înmâna lui V pachetul de seminţe şi de a lua banii. V i-a zâmbit înapoi, „Ei bine, mulțumesc uh-", el miji la eticheta cu numele de pe șorțul bărbatului, „Jimin".

"Cu placere domnule!" Și a făcut cu mâna fericit la revedere înainte de a reveni la îngrijirea plantelor sale.

V a venit acasă și a împachetat semințele într-o capsulă a timpului și le-a îngropat în locul obișnuit în care o punea, apoi a sunat pe Aria, anunțând-o că într-adevăr a găsit o modalitate de a-i aduce flori din 1970