༄Flori din 1970༄

14

Aria avea ochii închiși, căștile pe cap și stătea întinsă în pat. Asculta Heat Waves de Glass Animals, chiar dacă de obicei asculta un gen diferit, a continuat să asculte melodia. A simțit emoții pe care nu le-a mai simțit înainte, s-a lăsat purtată de melodie. Pentu o fată a cărei viață a fost mereu focusată de obiective stabilite, acum s-a schimbat radical, de evenimente pe care nu le putea explica. Ea a crezut ca e știință în totul. Știa că dacă încerca destul, totul putea fi rezolva. Ea fusese un credincios ferm în construirea a tot ceea ce știa că este doar un alt număr. Viața era plină de numere exacte. Cum se putea ca un apel să îi schimbe radical viața și să se joace cu nervii ei? Pâna acum se agăța de singura persoană din viața ei cărei îi păsa un pic de ea, dar acum simte mai mult față de el. În mijlocul imposibilității și al circumstanțelor ciudate, a fost o emoție care s-a format pur și simplu prin schimbul de cuvinte pe un dispozitiv conectat printr-o ruptură în cronologie.
Nu avea de gând să alerge la un om de știință să obțină o explicație sau să posteze despre miracol și să arate lumii că descoperise un fel de magie. Era aproape ca și cum și l-ar fi dorit pe V pentru ea însăși. Această legătură a fost făcută strict pentru ei și lumea nu era menită să știe.
Vocea lui V i-a aruncat gândirea în canal, împreună cu toate prostiile ei despre dovezi științifice și prostii algoritmice.
Ce voia să fie V pentru ea? Nu era sigură. Nu avusese niciodată o prietenie în care să găsească siguranța, să își verse demonii interiori în schimbul unor cuvinte de mângâiere și critici sincere.

Aria și V făcuseră un program în care V avea să sune la 20:00 în fiecare noapte sau chiar mai devreme in weekend. Aria s-a uitat la ceas, mijind ochii pentru a vedea că, din fericire, mai avea două minute de așteptat înainte de a auzi telefonul sunând. Trecuseră 3 minute și, deși Aria știa că nu toate apelurile aveau să fie la punct, se simțea puțin singură și îngrijorată. Au trecut 10 minute, apoi 30, apoi o ora și jumătate.

Auzise o bătaie la ușă tocmai când era pe cale să renunțe să mai aștepte și să pregătească cina. A pus o figurină mică pe telefon, așa că dacă suna telefonul tremura și figurina ar cădea, iar dacă Aria se întorcea și figurina era pe podea, ar ști că V a sunat în timp ce ea era plecată. Se forță să coboare repede, nevrând să rateze apelul în caz că veni o dată unul. Deschise ușa să îl vadă pe Hobi, cu caietul lui obișnuit de buzunar în mână, și pe Myriam ținând în mână o sticlă de cidru de mere.

,,Hobi, Myriam,, , a salutat Aria, ,,Ce vă aduce aici la 9 seara?,, ea făcu un semn către ei.

Hobi a scris ceva în caiet și l-a băgat în buzunar. ,,Ei bine, a trecut ceva vreme de când am avut prieteni cu care să stăm de vorbă cu o băutură, așa că ne-am gândit să venim la tine, să vedem dacă nu ești ocupată.

Aria a ezitat puțin, era obosită de la așteptatul telefonului lui V, dar Hobi și familia lui erau atât de amabili încât era imposibil să spui nu.

,,Mi-ar place,, Aria le-a zâmbit și i-a poftit înăuntru.

,,Îți ador casa, are o atmosferă atât de vintage,, a spus Myriam.

Aria s-a uitat în jur, dacă ar ști doar:,, este un fel de epocă. Nu s-a schimbat nimic aici din anii '60 sau' 70 presupun.,,

Hobi dădu din cap:
-Așa pare. Se uită în jur înainte de a vedea un tablou, ,,Naștera lui Venus,, , a spus ,, Nu știam că ești un fan al artei,,.
,,Nu eu l-am cumpărat,, a afirmat Aria, ,,,de fapt a venit împreună cu casa, dar e destul de grozav că știi cum se numește,,.

Hobi se întoarse spre ea: ,,Obișnuiam să avem unul în vechea casă a familiei. Părinții mei îl admiră pe artist,,.

S-au așezat pe canapea iar Aria a pus un film pe care să îl vadă.