VINDECÃRI MIRACULOASE ÎN ANTICHITATE
De-a lungul timpului, oameni din toate popoarele au înţeles în mod instinctiv, că există o misterioasă putere care este capabilă să restabilească funcţionarea normală a organismului. Ei credeau în această forţă stranie, care putea fi invocată în anumite condiţii şi care uşura imediat orice suferinţă. În istoria tuturor civilizaţiilor, apar numeroase dovezi ale acestei convingeri.
În epocile timpurii ale istoriei lumii, puterea de a influenţa psihicul uman în bine sau în rău, de a vindeca bolile, era apanajul preoţilor şi al sfinţilor. Se credea că puterea de vindecare venea direct de la Dumnezeu, iar tehnicile şi metodele folosite variau în funcţie de poziţia geografică şi cultura poporului respectiv. Erau folosite diferite forme de implorare către Divinitate, diverse ceremonii ce impuneau anumite poziţii ale mîinilor, incantaţii, amulete, talismane, relicve sau imagini simbolice.
De exemplu, în religiile antice, preoţii din temple dădeau bolnavului anumite leacuri şi ierburi doar de ei ştiute şi apoi impuneau anumite sugestii hipnotice înainte să adoarmă, spunîndu-i că zeii îl vor vizita în timpul somnului şi îi vor vindeca boala. Desigur, metoda dădea rezultatele aşteptate, dar adevărata cauză era puternica sugestie făcută direct subconştientului pacientului.
După îndeplinirea anumitor ritualuri misterioase, cei ce credeau în Hecates (divinitate lunară) o vedeau pe zeiţă în somn, cu condiţia să se fi rugat înainte de a adormi. Conform instrucţiunilor ciudate pe care le primeau, ei amestecau şopîrle, răşină, tămîie şi smirnă, apoi pisau acest amestec în timpul lunii pline. După îndeplinirea acestor practici uluitoare, vindecarea nu întîrzia să apară.
Evident, esenţialul era ca sugestia de însănătoşire să fie acceptată de bolnav şi,pentru aceasta, se făcea apel la imaginaţia sa. Adevărata forţă vindecătoare era, de fapt, subconştientul.
În toate epocile, vindecătorii care nu erau recunoscuţi de către şcolile oficiale au obţinut rezultate remarcabile chiar şi în cazurile în care medicina clasică se dovedise neputincioasă. Acest fapt ne dă de gîndit. Cum se face că aceşti vindecători din toate colţurile lumii obţineau rezultate atît de bune? Explicaţia constă tocmai în credinţa oarbă a bolnavilor, credinţă care determina manifestarea forţei curative a subconştientului.
Multe dintre remediile străvechi folosite de acei vraci, stîneau imaginaţia bolnavului şi îi creau o anumită stare psihică. Această stare favoriza acceptarea, pătrunderea sugestiilorde vindecare în subconştientul pacientului. Ne vom referi la acest subiect în capitolulurmător.
Referiri în legătură cu utilizarea puterilor subconştientului, în Biblie
IISUS a zis: "Toate cîte cereţi, rugîndu-vă, să credeţi că le-aţi primit deja şi le veţi avea." (Marcu 11:24)
Remarcaţi diferenţele de timp ale verbelor din verset. Inspiratul apostol ne îndeamnă să credem, să acceptăm ideea că obiectul dorinţelor noastre a fost deja obţinut şi cărealizarea va apare cu siguranţă. Succesul acestei tehnici depinde de convingerea pecare o avem: trebuie să fim siguri de faptul că gîndul, ideea sau imaginea constituie deja o realitate în mentalul nostru. Pentru ca un anumit lucru să aibă consistenţă înplanul mental este necesar ca el să fie acceptat de gîndurile noastre. Iată, în cîteva cuvinte, o metodă specifică şi concisă de a vă folosi puterea creatoare a gîndului, metodă care are la bază impresionarea subconş-tientului cu obiectul dorinţei. În plan mental, ideea, proiectul sau planul dumneavoastră sunt tot atît de reale precum sunt mîinile sau inima în planul fizic. Urmînd tehnica expusă în Biblie, va trebui să eliminaţi complet orice gînd în legătură cu condiţiile, circumstanţele sau ceea ce ar putea să împiedice realizarea dorinţei. Introduceţi în subconştient o sămînţă (o idee) care, dacă nu o deranjaţi, fără îndoială că va încolţi şi va avea roade în lumea exterioară. Prima condiţie asupra căreia a insistat Iisus este credinţa. De nenumărate ori aţi citit în Biblie: "totul vă este dat după credinţă." Dacă veţi semăna anumite grăunţe, puteţi fi siguri că veţi obţineplante aparţinînd aceleiaşi specii. Credinţa despre care vorbeşte Biblia reprezintă unmod de a gîndi, o atitudine mentală, o certitudine interioară, faptul de a şti cu siguranţă că ideea pe care aţi acceptat-o pe deplin va fi preluată şi dusă la îndeplinire de către subconştient. Din acest punct de vedere, credinţa înseamnă a accepta ca fiind adevărat ceea ce este acum tăgăduit de către raţiune şi de către simţuri. Astfel, vă veţiopune limitărilor impuse de către mentalul conştient, mereu raţional şi analitic, pentru a vă deschide către o atitudine de încredere nemărginită în puterea subconştientului.
