TINEREŢE FÃRÃ BÃTRÎNEŢE
Subconştientul nu ştie ce înseamnă bătrîneţea, căci el este etern. Subconştientul face parte din mintea universală, care nu s-a născut niciodată şi nici nu va muri vreodată. De aceea, oboseala şi bătrîneţea nu reprezintă decît rezultatele directe ale propriilor noastre acţiuni greşite. Calităţile cu adevărat spirituale, cum ar fi: armonia, bunăvoinţa, umilinţa, adevărul, pacea, toate acestea nu îmbătrînesc şi nu se demodează niciodată. Cultivaţi cu perseverenţă aceste calităţi şi vă veţi menţine mereu tineri în spirit şi simţiri.
Îmi amintesc că am citit odată un articol despre un grup de medici eminenţi din Cincennati (Ohio), care declaraseră că anii nu sunt singurii responsabili de necazurile sclerozei şi a altor boli. Nu atît timpul, cît mai ales teama de timp, ne afectează mintea şi apoi corpul fizic. Îmbătrînirea prematură apare, deci, ca urmare a fricii obsedante de efectele timpului.
Am studiat biografiile unor oameni celebri, care şi-au continuat activitatea de cercetare sau de creaţie pînă la vîrste foarte înaintate. Alţii nu au devenit celebri decît la vîrsta senectuţii. Am avut, de asemenea, pivilegiul să cunosc oameni simpli care, în felul lor modest, dovedeau că bătrîneţea nu afectează totdeauna forţa creatoare a omului.
Modul nostru eronat de a gîndi este cel care determină îmbătrînirea prematură
Acum cîţiva ani, am vizitat un vechi prieten la Londra, care avea peste 80 de ani, era foarte bolnav şi, în mod evident, se resemnase în faţa suferinţei. În timpul discuţiei, mi-am dat seama că slăbiciunea sa nu era numai fizică, ci şi psihică, în sensul că bătrînul avea un sentiment acut de frustrare şi de disperare în faţa morţii. Sunt edificatoare cuvintele sale: "Ne naştem, creştem, îmbătrînim şi nu mai suntem buni de nimic". Senzaţia că era inutil constituia cauza principală a stării sale deplorabile. Aştepta letargic să se împlinească soarta. "Se îmbătrînise" singur, prin intermediul gîndurilor sale pesimiste.
Bătrîneţea reprezintă simbolul înţelepciunii
Din nefericire, oamenii gîndesc precum prietenul meu. Ei se tem de ceea ce se numeşte în general, "bătrîneţe", moarte, stingere, sfîrşit, dar aceasta arată că se tem, în fapt,să-şi asume plini de curaj şi de iniţiativă responsabilităţile vieţii, cu alte cuvinte, le este frică să trăiască. Viaţa nu are sfîrşit, iar bătrîneţea nu înseamnă obligatoriu neputinţă, ci şi înţelepciune.
Înţelepciunea se dobîndeşte prin experienţă, prin înţelegerea profundă a fenomenelor care se petrec în subconştient şi modalitatea în care pot fi acestea folosite pentru a aduce fericirea şi împlinirea. Încetaţi să mai priviţi vîrstele de 65, 75 şi 85 de ani ca fiind sinonime cu sfîrşitul. Ele pot deveni, dimpotrivă, momente de început ale unei vieţi noi, mai active, mai libere. Mentalizaţi în mod constructiv şi aşteptaţi plini de încredere, căci subconştientul vă va dărui ceea ce doriţi atît de mult.
Îmbătrînirea ne este o tragedie inexorabilă, ci mai mult o schimbare. Trebuie înţeleasă ca o etapă a vieţii, ca un drum fără sfîrşit. Omul aflat la vîrsta a treia învaţă să-şi transceadă corpul fizic şi să se folosească mai ales de forţele sale psihice şi mentale. Acum este perioada în care ei realizează că există senzaţii infinit mai nuanţate, decît cele percepute prin intermediul simţurilor fizice.
În ultimii ani, savanţii au demonstrat că o anumită parte a conştiinţei poate părăsi corpul şi să se deplaseze mii de kilometri pentru a vedea, auzi, atinge şi vorbi cu fiinţe asemănătoare, care şi-au lăsat corpul fizic liniştit în pat.
Privită din punct de vedere spiritual, Viaţa este eternă. Omul nu este obligat să îmbătrînească, aşa cum nici Dumnezeu nu poate îmbătrîni. În Biblie se spune că Dumnezeu este Viaţa, Adevărul şi Calea. Viaţa se naşte din ea însăşi, este eternă, indestructibilă şi este singura reală.
