Noua eu,fericită.

O țigară.

~Eram șocată. Încă nu puteam conștientiza ce tocmai încerca Zayn să mi explice. A încercat sa ma oprească și să mă facă să rămân, însă fără rezultat. M a condus acasă și ajungând în fața casei a încercat să rupă din nou tăcerea:
Z:-Pistruiato,tu ai vrut adevărul. Eu ăsta sunt.
~Am preferat să mă prefac că nu aud ceea ce spune și am deschis portiera plecând că vântul de rapid și neprivind în spate. Ajung în cameră, mă uit pe fereastră si Zayn era încă în fața casei. L am privit timp de 5 minute după care a decis sa plece. Simțeam cumva o suferință în sufletul meu și nu înțelegeam. Cel mai probabil m am îndrăgostit de Zayn,iar acum tot ce are legătură cu el mă afectează. Obiceiurile mele nu mai erau aceleași în seara asta,am adormit instant simțind cum îmi pulsează lacrimi din ochi. Noaptea trece ,parca ,foarte rapid. Ma trezesc și iau telefonul crezând și sperând să văd un mesaj de la Zayn ca de fiecare dată când ceva se întâmpla între noi,dar nu era nimic. Trebuia sa ma distrag cumva și cobor să văd ce face mama. Cobor și o văd foarte înfundată în telefoane și apeluri.
R:-'Neața,mamă, cam agitată azi. Ce se întâmplă? Are legătură cu Gabriel?
A:-Obraznico,nu. În seara asta e petrecerea pusa la cale de primar pentru strângerea de fonduri ,iar fiind invitate ,o sa mergem. Adică o sa mergi și tu.
R:-Am alta variantă?
A:-Sigur că nu,Raquel. Apropo,îl poți aduce și pe băiatul ăla frumușel care te tot aduce acasă.
~Ea râde și se amuză ,iar eu nu mi dau seama de unde știe ea de existența lui Zayn ținând cont ca e mereu plecata la serviciu pe tura de noapte.
R:-Dar tu de unde știi?
A:-Ai uitat că avem camerele poziționate în fața casei ,nu i asa,Raquel?
~Îi zâmbesc mai cu jumătate de gură și părăsesc sufrageria pentru ca discuția se ducea deja într un punct în care nu voiam neapărat să ajung. Ce aveam de făcut? Ma simțeam într un impas total. Neștiind ce sa fac mi am verificat telefonul:
zayn210920: "O țigară, pistruiato?"
~Recitind mesajul de mai multe ori ma gândeam cum tipul asta ,efectiv,nu știa să renunțe. Ar fi trebuit să mă bucure faptul că nu voia sa renunțe la mine,dar mereu se ajungea în punctul de a exista tensiune între noi. Decid să I răspund:
iamraquel:"Nu. Învață să renunți!"
~Dacă n ar fi intrat imediat în conversație văzând mesajul ,mintea mea nu m ar fi lăsat să l las acolo. Cumva regretasem instant faptul ca fusesem rea cu el. Dar el răspunde:
zayn210920:"știam ca n o sa faci asta,am mai vorbit despre asta."
~Eram foarte conștientă ca se juca cu psihicul meu și era și el conștient că atât timp cât ma ambiționează să fac ceva,o să se întâmple din cauza ego ului meu prea mare.
iamraquel:"În 10 minute ies. Nu intarzia!"