~Mă pregătesc și plec în cartier către fosta școală. În mai puțin de 10 minute ajung în față și nici urmă de Zayn. Nu l văd pe nicăieri. Din întuneric răsare o voce aproape speriinďu mă:
Z:-Psstt..Raquel,aici!
~Mă întorc și mă uit în partea din spate și iată l! Zayn. Stătea pe bancă fumând. Sunt foarte nervoasă doar uitându mă la el pentru faza petrecută,însă,doamne,arată așa bine acum văzându l. Avea părul deranjat și ochii lui de un albastru deschis străluceau în întuneric. Sau doar mi se părea mie ? De ce mi se părea așa oricum? Nvm. Încep sa merg spre el și mă așez langă el pe bancă cu o distanță de vreo 3 palme între noi.
Z:-Iartă mă dacă te am speriat,nu asta a fost intenția mea.
~Se dă mai aproape de mine renunțând la toată distanța pusă dintre noi.
Z:-Vrei?
~Îmi întinde o țigară ,o aprind și ajungem din nou în punctul de unde am plecat. Fumăm împreună. Sper că nu era încă o liniște de înainte de furtună.
R:-De ce m ai chemat,Zayn?
Z:-Raquel,vreau să te cunosc. Știu ce am spus,sunt impulsiv și spun lucruri fară să gândesc cât cântăresc câteodată. E ceva cu tine ce nu mă lasă sa trec cu vederea apariția ta.
~Acum încep să înteleg ca eram la fel de problematică precum el sau el precum mine. Și eu gândeam ceea ce el îmi spune. Cum poți simții așa ceva pentru cineva necunoscându l?
Z:-Spune ceva ,Raquel.
R:-Mă gândeam,Zayn. Doar mă gândeam cum pot întelege perfect ceea ce spui fiindcă și eu am aceleași sentimente. Mă gândeam cum s a întamplat asta. Nici măcar nu ne cunoaștem..
Z:-Doar spune mi că vrei același lucru și îți promit ca vom descoperi împreună toate semnele de întrebare avute acum.
R:Da,Zayn!
CITEȘTI
Noua eu,fericită.
Romanceochii lui reci si albaștri, multele tatuaje și postura înțepată. te depărtează sau te atrage? ea scundă,firavă și nevinovată. extremele se atrag sau se resping ? să te îndrăgostesti de omul care crede că nu știe să iubească e mai mult o provocare...
