Capitolul 13

4.8K 256 64
                                    

Camera de hotel in care eram cazata era prea goala si linistita, cu toate ca televizorul era pornit, iar draperiile erau trase pentru a putea privi luminile New York-ului . Pentru mine, cel mai frumos lucru de pe pamant era sa privesc luminile orasului. Ele ma faceau sa ma simt fericita si in siguranta. In seara asta, erau unul din motivele pentru care inima ma durea atat de tare. Orice lucru din orasul asta imi provoca durere.

Peter m-a ajutat sa gasesc un hotel decent si a vrut sa stea cu mine in aceasta noapte, dar nu ma mai puteam uita la el. Nu aveam deloc incredere in el. Nu dupa ce a fost impreuna cu acea vrajitoare de femeie. Telefonul meu a continuat sa sune pana cand l-am inchis si am incercat sa uit de apelurile piedute si mesajele necitite. De ce se mai deranja, oricum? Ma asteptam sa renunte dupa ce am plecat din apartamentul sau. Dar pe cine pacaleam, acesta era Harry Styles, barbatul ce obtinea tot ce dorea.

Si aproape ca m-a avut.

Acum, tot ce simteam era singuratatea rece din jurul meu, stiind ca nu am pe nimeni cu care sa vorbesc in acest oras. Pentru un moment, mi-am dorit ca Harry sa vina sa ma ia. Ma intrebam daca e trist sau ingrijorat. Ma intrebam daca regreta ce a facut.

Poate ca era cu Helene chiar in clipa asta.

Scuturandu-mi capul ca si cum mi-ar alunga demonii, m-am ridicat si mi-am trecut ambele maini prin par, inchizandu-mi ochii si absorbind durerea. Trebuia sa trec peste. Trebuia sa-mi continui munca si sa traiesc de parca nimic nu s-a intamplat. Trebuia sa le arat lui Harry si lui Helene cine e cu adevarat seful.

Nu se vor mai juca cu mine.

Inghitind gustul amar al tristetii, am mers in dormitor si m-am aruncat pe pat, aducandu-mi genunchii la piept dupa ce m-am invelit cu o patura uriasa.

Ochii mei erau umflati cand i-am deschis dimineata pentru a verifica daca Harry era aici cu mine. Nimic nu m-ar face mai fericita si mai nervoasa in acelasi timp, decat el stand langa mine. Il voiam de partea mea, dar in acelasi timp nu voiam sa-l mai vad vreodata. Cat de ciudat e asta?

Strangandu-mi parul incalcit intr-un coc dezordonat, am reusit sa ma ridic din pat si sa ma tarasc pana in baie sa fac un dus. Tinuta mea nu era speciala- un pulover larg cu maneci uriase, un tricou negru pe dedesubt si o pereche de colanti. Nu arata rau, dar cu fata mea palida, ochii umflati si cearcanele, cu siguranta arata. Abia asteptam sa simt mirosul de cafea, iar cand am intrat in sufragerie, inima aproape mi-a sarit din piept.

Intregul apartament era plin cu trandafiri rosii si albi. Nu puteam simti nimic altceva decat mirosul de flori proaspete in timp ce ma invarteam , simtindu-ma ca si cum mirosul m-ar putea invalui cu totul.

Fusese el. Cu siguranta fusese el.

Am observat o scrisoare cu numele meu pe masa, era scrisul lui. Aproape ca am rupt plicul cand am luat scrisoarea si a deschis-o.


Draga mea Estella,

Cuvintele nu pot descrie cat de rau imi pare pentu ce am facut. A fost cea mai mare greseala a vietii mele. Acesti trandafiri nu inseamna ca vreau sa ma ierti imediat, pentu ca stiu ca am distrus totul. Voiam doar sa-ti arat cat de rau imi pare.

Al tau si doar al tau,

Harry.


Am mototolit hartia intr-o mana si am aruncat-o pe podea dezgustata, incercand sa-mi inabus lacrimile cu toate ca eram singura si puteam sa plang atat cat voiam. Dar nu voiam sa mai vars nicio lacrima pentru el.

Din fericire, bucataria nu era plina de trandafiri ca restul apartamentului, si am reusit sa-mi prepar o ceasca de cafea, fortandu-ma sa ma trezesc si sa infrunt ziua. Toate lucrurile pe care trebuia sa le fac astazi. O sa-i vad pe nemernicii aia doi mai tarziu, la restaurantul in care trebuia sa luam cina cu noii nostri parteneri de afacere.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: Apr 30, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Beautiful,Dirty,Rich Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum