Aurora

12. Noi Legături

VICTORIA BLACK

Joi, 18 octombrie 2019

— Tu cred că glumești! țipă cu putere Rue la mine, trântind paharul de sticlă de masa de lemn. Omul ăla nu e poamă bună, Victoria.

Oftez adânc, așteptând ca Robert să coboare pentru a ne duce el la facultate. Am aflat că eu și Rue stăm pe aceeași stradă iar asta este prima dată când am decis să mergem împreună la cursuri. Cred că ne-am găsit destul de bine amândouă.

— Nu e de parcă asta este o întâlnire, răspund în timp ce sorb cafeaua fierbinte din ceașcă, ea rezemându-se de spătarul scaunului.

Nu îi convine absolut deloc că eu și Alec ne-am cunoscut și suntem „prieteni", dar apăi că eu i-am propus să mă introducă grupului său. Dacă mie nu-mi este deloc frică de oamenii din acea incorporație, ei nici atât. Suntem două persoane complet diferite, dacă nu se observă.

— Știi ce zic majoritatea victimelor? Că nu este o întâlnire, dar ele ajung direct în Germania! Te-ai aruncat singură direct în gaura șarpelui, Victoria. Asta nu conștientizezi tu! Și pe de altă parte, tu știi cine sunt prietenii lui?

Îmi ridic sprâncenele la expresia ei, punându-mi iPad-ul în geantă alături de sticla de apă cu lămâie.

— Da, Khaos și Stefan. Stefan e ultimul drogat, iar Khaos...e Khaos. N-are nimic special.

— „Khaos este Khaos, nu are nimic special". Ești nebună! Omul ăla e nebun! Nu mai bine ai sta cu mine și Javvad?

— Nu-mi place de Javvad. Are energie negativă.

Rue bufnește, trântindu-și pe masă telefonul ce se deschide imediat. Pe ecran văd o mulțime de mesaje de la Javvad, și imediat parcă aș vrea să o întreb dacă este împreună cu el sau ceva. În ultimele zile când am întrebat-o unde este, mi-a spus că este cu el. Deci, ori sunt prieteni foarte buni, ori sunt prieteni foarte buni.

Tonul ei ridicat îl face pe Robert să apară în peisaj, fiind acum îmbrăcat într-un smoking negru, gata de muncă. Nimeni nu cred că și-ar da seama că este un simplu profesor care predă economie întrucât arată mult prea bine pentru vârsta lui.

— Nu conștientizezi, Victoria! țipă aceasta.

Exagerările sale mă derutează în acest moment. Am trecut prin mai multe decât ea din câte știu la momentul acesta, dar nu are cum să mă acuze pentru că ies cu un prieten de sex opus. Unele persoane încă nu pot accepta că pot exista prietenii până și între sexe opuse.

— Ce să nu conștientizeze? intervine Robert, Rue punându-și mâinile în poală, rușinându-se.

Vine către noi la masă, punându-și servieta între ceștile noastre de cafea, zâmbindu-ne de parcă ar aștepta un răspuns de la mine sau chiar de la Rue. Tata chiar știa cu cine m-a lăsat atunci când și-a pus baza numai pe Robert pentru a avea grijă de mine.

— Eu aștept un răspuns, continuă, blonda oftând.

Ea trebuie să îi explice lui Robert ceea ce a vrut să spună, nu eu, așa cum ar fi fost normal, sau cum ar zice dacă a-m fi fost singuri.

— Este acest grup mai răufamat în orașul acesta, și unul dintre ei este student la noi. Respectivul s-a împrietenit cu Victoria și acum mai au puțin și ies la o întâlnire, răspunde ea țâfnoasă, răspunsul ei punându-mă la întrebări.

De ce naiba o tot continuă pe ideea că între mine și Alec ar putea fi mai mult decât o simplă prietenie? Sau, de ce naiba își asumă problema când este strict numai a mea, iar eu o pot controla singură.